Schimbare… da’ s-o stim si noi

Mircea Geoana a afirmat, pare-mi-se destul de recent, ca schimbarea din America – impusa de alegerea primului presedinte de culoare din istoria SUA, Barack Obama – ar trebuie sa se repercuteze si asupra noastra. La noi, schimbarea ar fi sinonima cu ideea de a inlatura de la timona tarii guvernarea de dreapta din ultimii patru ani. Nu contest ca Geoana ar avea dreptate. Rotatia la guvernare e un fapt particular si propriu al oricarei orânduirii democratice autentice. Insa schimbarea de dragul schimbarii ar produce, fara indoiala, un si mai mare dezacord intre reprezentantii esichierului politic si votanti. Am si un argument. Sa ne amintim cu cât patos si “mânie proletara” am ales schimbarea, in 2004. Am inlaturat infamii baroni ai PSD-ului care au si fost luati in primire, atunci, de DNA. Peste ani, nota de subsol a actualei guvernari este, mai curând goala. Se pare ca asa-numitii baroni nu au fost decât un simplu, dar eficient, truc retorico-electoral al singuraticului Basescu; ca justitia a functionat, mai degraba, pe principiile deloc ortodoxe ale haituielii si insfacarii; ca tara schimbarii promise de un regim aparent nou, dar alcatuit din oameni vechi, este mai departe decât am fi dispusi sa acceptam si nu-i totuna cu “România” etc. In 2004, mânati de mass – media si de comportamentul public desantat al unor lideri social-democrati am ales sa schimbam foaia. Un nou presedinte, o noua axa, naravuri si metehne vechi. Dupa patru ani, Alianta DA a murit doar de facto, nu si de iure, iar amintirile scandalurilor T’ariceanu – Basescu si a biletelelor transmise intre cei doi, ne mai urmaresc inca. Acest guvern a marit pensiile, la presiunea opozitiei social-democrate si a construit doar cinci kilometri de autostrada. Regimul portocaliu a ratat marea miza a descentralizarii administrativ-politice, preferând mentinerea in viata a unui centralism tutelar, care a favorizat proliferarea favoritismelor si a ciorchinelor de lingai si cautatori de pile din cercurile inalte ale puterii. Infrastructura e la pamânt, iar regiunile istorice ale tarii se intrec in a-si da coate pe sub masa. Nu putem fi uniti fara drumuri care sa ne uneasca. De asa ceva, mai ca am avea nevoie. Ca de aer.
Lucian BOGDANEL