Am spus cu două luni înainte de alegerile din 9 decembrie 2012, că deşi gruparea politică Ponta-Antonescu are guvernarea, nu are şi puterea efectivă în România, puterea care ar da speranţe românilor că lucrurile pot fi îndreptate în România. Din nefericire şi astăzi după alegerile din 9 decembrie, deşi acestea au fost câştigate de aceeaşi grupare politică cu peste 64%, iar în parlament au o majoritate de 70%, puterea în România nu le aparţine. Dacă şi cu acest procentaj obţinut nu au curajul, voinţă, capacitatea, să preia întreaga putere de la ceilalţi care au deţinut-o, atunci nu o merită. Şi nu o merită pentru că voturile românilor au fost covârşitoare împotriva curentului băsist şi guvernării lui, guvernare care a produs pagube şi au băgat mâna în buzunarele oamenilor. I-au votat pe ei cu speranţa că vor aduce schimbarea. Românii nu au votat cu un anumit partid. Ar fi o greşeală să se creadă aşa ceva, de către cei care au câştigat alegerile din 9 decembrie. Românii au votat cu acea grupare politică care s-a exprimat împotriva curentului băsist ce s-a dovedit a fi nociv, toxic pentru societatea românească sub toate aspectele. Deşi alegerile au fost câştigate, puterea nu s-a obţinut, pentru că încă structurile de forţă din stat, au rămas la mâna celui care semnează numirile şi schimbările în aceste structuri. Fiind beneficiarul unor asemenea servicii, preşedintele, ca parte a actualei opoziţii care a pierdut guvernarea, reprezintă acel pol de putere împotriva căruia electoratul a votat covârşitor să plece. Românii trăiesc această dramă, pentru că unii politicieni perindaţi pe la putere, printre care se numără Iliescu şi Năstase, au încurcat borcanele. Au inventat legi pentru ei, în scopuri personale, rupând alegerile parlamentare de cele prezidenţiale, fără a gândi că viitorul politic al României se va confrunta cu o asemenea anomalie. Alegerile în România se pot câştiga cu 90%, însă cei care câştigă nu pot avea puterea, datorită acestei anomalii, pentru că hamurile căruţei nu sunt în mâinile celor care au câştigat alegerile, ci în mâinile celor care au pierdut. Dacă asta mai este democraţie înseamnă că anarhia nu a fost bine definită, aici pe meleagurile astea. România nu s-a mai confruntat în istoria ei, cu o astfel de situaţie, unde pleava societăţii a putut urca pe treptele puterii nestingherită, ajutată şi de o clasă politică destrăbălată, lipsită de cultură la modul general. Pe un astfel de climat, a putut urca în fruntea statului, un personaj lipsit de prestanţă, caracter, onoare demnitate, care nu a avut nimic comun cu politica. S-a folosit de mijloacele pe care le-a oferit ea, folosind un partid pentru a pune mâna pe putere, iar după obţinerea puterii, când acesta nu a mai răspuns comenzilor sale, l-a aruncat la coş. A uzat de mijloace neortodoxe, cum ar fi ameninţare, şantajul, coruperea, numirea în fruntea instituţiilor de forţă a persoanelor vulnerabile, pentru aş impune voinţa personală peste cea a maselor de alegători, peste voinţa populară. Crin Antonescu a sesizat bine acest aspect, mergănd până acolo încăt compară metodele şi mijloacele folosite de Traian Băsescu, cu metodele utilizate în practicile teroriste şi prin urmare orice negociere cu un asemenea personaj este exclusă. Negocierea cu cei care folosesc metode teroriste, se refuză din start în toată lumea civilizată, pentru două motive simple; fenomenul nu trebuie încurajat, iar o negociere cu aceştia înseamnă o recunoaştere a dreptului lor de a folosi aceste metode, ceea ce este de neaceptat. Înseamnă să-ţi recunoşti o parte din vină şi dreptul lor de a acţiona în acest mod. Acest lucru nu este accepat de întreaga lume civilizată. Nu putem accepta ideea că există terorism în politică, pentru simplu fapt că un personaj s-a folosit de politic, pentru a organiza o structură de sorginte mafiotă cu practici specifice acestora, cu rădăcini bine conturate în structurile fostei securităţi. Oamenii de care s-a încojurat acest personaj, au o legătură cu fosta securitate. Toţi care au fost aşezaţi în funcţii cheie prin semnătua lui, poartă un grad ascuns. Toţi cei care mişună în preajma lui poartă grade la vedere, sau pe dedesupt. Toţi cei care nu sărută mâna Naşului, sunt excluşi, ameninţaţ şi condamnaţi la propiu şi la figurat, să trăiască departe de putere. Ce s-a întâmplat de curând cu Blaga şi cu cei care-l susţin, este unul din exemplele proaspete, confirmând cele prezentate mai sus. Ceea ce se întâmplă acum cu numirea oamenilor cheie la parchete, este o parte a operaţiunilor nefireşti exercitate de această structură mafiotă, împotriva voinţei unei majorităţi de 70%. Dacă nu e democraţie, atunci ce este de fapt? Faptul că se negociază cu un asemenea personaj, care reprezintă fosta putere ce a pierdut, să mă ierte Dumnezeu, asta nu mai este democraţie. Într-o democraţie puterea deţinută, după alegerile pierdute, se predă, nu se negociază. Pe mine ca cetăţean mă pune pe gânduri, pentru că nu înţeleg ce s-a ales de votul meu şi a milioanelor de români care au votat pentru o schimbare şi ea nu mai vine. Oare UE este străină de toate cele ce se întâmplă, aici pe malurile Dâmboviţei?
Col.(r) Nour Constantin
