O naştere greoaie, prematură, cu mari dificultăţi, folosindu-se în cele din urmă forcepsul. Anormalitatea fătului se datorează faptului, că metoda procreării a fost una neobişnuită. Cel care a dat naştere acestui partid, a încălcat celor mai elementare principii constituţionale. A încălcat cele mai elementare atribuţii ce-i revin conform Constituţiei, ca Preşedinte al României. Nu s-a situat în afara jocurilor politice şi nu a fost un mediator în lupta dintre partide. Dimpotrivă este unul factor de putere care se implică contrar prevederilor Constituţionale în bătălia politică. Acest partid născut nedemocratic, aruncat acum în lupta electorală, se doreşte a fi un mijloc de sfidare a Constituţiei şi a sistemului democratic din România instaurat după 89, care trebuie să recunoaştem suferă de aproximativ zece ani. De slăbiciunea sistemului democratic au profitat întodeauna dictatorii. Aruncând o simplă privire în istoria interbelică, observăm că şi Carol al II-lea , profitând de dezordinea din viaţa partidelor democratice, fărâmiţarea lor ca urmare a ambiţiilor personale ale diverşilor fruntaşi, de lipsa simţului lor politic, precum şi de fragilitatea suporturilor morale ale acestora, emite un decret lege interzicând activitatea tuturor partidelor democratice şi îşi înfiinţează un partid unic, Frontul Renaşterii Naţionale, folosindu-se de slugile din preajma lui. Poate că termenul folosit, de slugă, este bine venit atunci când vorbim de un Rege. Când vorbeşti de un preşedinte şi slugile lui, e dezonorant pentru ambele părţi. Putem face şi o comparaţie cu situaţia de acum care este asemănătoare, mai puţin cea legată de Rege şi Javră recunoscută de cei care se ocupă printre altele şi cu recunoaşterile. Dar sunt nevoit să remarc aceeaşi dezordine ca şi atunci, de care un fost bişniţar, ajuns acum preşedinte, a profitat. Mintea acestui politician este mintea neevoluată a bişniţarului de odinioară. Cum să vrei să reformezi un stat, dacă nu ştii ce înseamnă reformă? Dacă nu respecţi cele mai elementare atribuţii ce-ţi revin prin Constituţie? Demagogul de serviciu al acestei perioade pe care o trăim, spune mereu pe unde se duce, că vrea o Românie în care legea să devină lege, în timp ce el nu are nici cea mai mică intenţie de a acorda respect faţă de un articol de lege. Nu are o minimă responsabilitate instituţională, trimiţăndu-i pe angajaţii Preşidenţiei, plătiţi din banii noştrii, să-i înscrie partidul la Tribunal, sau să-i înscrie terenul lui fică-sa la Primăria Nana. Şi totul se întâmplă sub privirile oblăduitoare ale instituţiilor captive, dependente de muşchi lui. Nu-i necesar să le mai amintesc, pentru că le cunoaşteţi, însă trebuie să le reamintim pe cele care supraveghează, supervizează mersul democratic din România. Unde se ascunde societatea aceea civilă foarte activă altădată? Unde sunt ONG-urile apărătoare a democraţiei? Pro-democraţia lui Pârvulescu, ales preşedinte pe viaţă, la ce câini mai taie iarbă? În altă parte dacă se întâmpla aşa ceva, un astfel de ONG cu o asemena denumire, măcar din respect pentru că se cheamă aşa, intra în greva foamei ocupând piaţa publică. Pe acest fond de nepăsare a societăţiilor civile, acest presonaj cu sistemul lui nervos vegetativ, care inervează organele interne şi in special opinia publică şi-a permis să dea naştere la un partid procreat anormal. Trăim într-o semianarhie, cu un personaj semiintelectual ales din nefericire în fruntea acestui popor, căruia într-una din campanii i-a promis multe ţepe. Cine din jurul lui să-i fi spus, că românul nu are nevoie de ţepe, ci de o pâine pe masă în fiecare zi. Nimeni din jurul lui n-a putut să-l înveţe acest lucru, pentru că toţi sunt ca el, diletanţi care nu au deschis o istorie în viaţa lor. Aduceţi-vă aminte de Elena din Pleşcoi, o europeancă cu breton, cu fusta-ngustă de nylon, ce înghite pe unde merge, preşedinţi pe post de Rege. La Turcescu într-o emisiune dădea ochi peste cap când a întrebat-o despre geopolitica Europeană. Fata asta bătrână, nu a ştiut că Norvegia nu are preşedinte, ci Rege. Are Adi Minune un vers într-un cântec al lui care sună cam aşa ,,E frumoasă dar e ….cum pare când deschide gura. Acum patru sute de ani Heric al IV-lea la încoronare sa în 1589, n-a promis ţepe, ci a cerut ca în regatul lui, Franţa, să nu mai existe nici un ţăran atât de sărac, încât să nu poată pune un pui în oală, în fiecare dumunică. Iar Javra noastră în 2010 le-a luat puiul din oală românilor.
Col.(r) Nour Constantin
