Domnii care au condus Moldova in ultimii ani ai secolului al XVI-lea, au practicat si activitatea de intarire si verificare a documentelor elaborate de inaintasi, prin care au fost donate partile luate din obstile satelor si târgurilor si donate manastirilor, episcopilor, mitropolitilor, demnitarilor domnesti, slujitori devotati ai domnilor tarii. Aron Voda, la 20 aprilie 1593, a intarit uric Manastirii Tazlau pentru satul Bunesti, pe Siret, acolo unde se afla proprietatea numita Fundul, care apartinea curtii domnesti de la Bacau, cu loc de prisaca, balti de peste pe Siret, iazul Verdele, daruit asezamântului calugarilor de catre Alexandru Voievod. Au fost inscrise si alte sate de pe Bistrita, dar aflate in cuprinsul tinutului Neamt. Ieremia Movila, in ziua de 4 iunie 1603 a poruncit ureadnicilor de la Bacau sa nu tulbure cu nimic si sa scoata „de la podvoade si ocoale” satele: Ontesti, Dingani, Zanesti, Bunesti. Toate acestea se aflau sub autoritatea Manastirii Tazlau si aparate de interventiile celorlalte autoritati prin carti domnesti. In jurnalul de ancheta intocmit de catre comisul Gheorghe Mardare, impreuna cu stolnicul Alecu Nacu, in data de 23 iunie 1841, a fost aratat faptul ca Manastirea Precista, aflata in „satul Ocna”, a primit de la domnul Moldovei, Simeon Movila, in anul 1607 (7015), acea parte de mosie, marginita de cursul Bistritei, hotarul Gheraiestilor si cursul apei Limpedea, pamânt care facea parte din ocolul domnesc al târgului Bacau. Documentele au consemnat aceasta parte de mosie desprinsa din ocolul Bacaului cu termenele „Leiteni” si „Laiteni”. Intre comunitatea târgovetilor din Bacau si egumenii Manastirii Precista de la Ocna au avut loc multe si vehemente discutii, judecati si indelungate procese cauzate de eforturile staretilor de a extinde drepturile de proprietate manastireasca spre pagubirea si saracirea locuitorilor din Bacau. Toate acestea au fost determinate de abuzurile domnesti si cele calugaresti. Pentru clarificarea situatiei asupra hotarelor despartitoare dintre cele doua proprietati, artificial impuse, au fost efectuate anchete si masuratori, cercetari de documente, ascultati oameni in vârsta de peste 80 de ani, in diverse etape ale derularii conflictelor dintre comunitatile respective.
Noi am cercetat documentele intocmite in anii: 1607, 1689, 1760, 1786, 1814 si pe cel din 1841. Toate acestea au aratat ca au functionat mori pe cursul apelor: Bistrita, Limpedea, Trebes, Negel, precum si in lungul celor doua canale, pe care curgea debitul unificat al Negelului, Trebesului si partial din Bistrita, pe la nordul, vestul si sudul târgului Bacau. Acestea si cursul Bistritei formau ceea ce a numit Dimitrie Cantemir „Insula Bistritei” pe care s-a constituit si evoluat milenara asezare, numita din timpurile vechi si pâna astazi Bacau. Toate anchetele, judecatile si documentele, ca si masuratorile facute au fost suportate de obstea locuitorilor târgoveti ai Bacaului. Oamenii bacaului au fost animati de fiecare data de speranta obtinerii dreptatii, iar pentru aceasta au dat contributia necesara fiecare dintre ei. Sperantele acestora au fost zadarnice. In afara de calea obtinerii de carti domnesti pentru realizarea exproprierii unor suprafete mari de pamânt, calugarii recurgeau la obtinerea unor donatii de la locuitorii satelor si târgurilor Moldovei, pe care le intareau ocupantii scaunului domnesc. Jupâneasa Dumitra, fata ei Carstina, jupâneasa lui Samoila din Porcesti au donat Manastirii Bisericani viile de la Bacau. Constantin Movila a dat uric in folosul calugarilor de la Bisericani. Radu Mihnea, domnul Moldovei, la 10 octombrie 1617, a poruncit marelui vataf al tinutului Bacau sa opreasca pe sotia lui Lupu, feciorul lui Anghel, de a mai supara pe Oras, fost vornic, in exercitarea dreptului de stapânire asupra viei sale, cumparate cu documente inscrise „in catastiful” târgului. Din nefericire, valorosul „catastih” a disparut, ca si multe alte documente privind trecutul interesant al asezarii Bacau. Mâinile criminalilor au actionat permanent.
Prof. dr. Dumitru ZAHARIA
