Natie de primari

Cunoscutul sit internet eJobs a publicat recent concluziile unei anchete realizate in intervalul 28 mai – 8 iunie pe un esantion de someri plictisiti, nedusi la munca de multisor. Potrivit cifrelor, 58, 5 la suta din români “s-au gândit macar odata ca ar fi buni de fotoliul de primar”. Nu e un vis erotic, ci o psihologie “piscabila”. Ceea ce stiam, dar incuiasem bine mersi in debaraua cu ereditati care put, se reconfirma in fiecare zi scursa din cotidianul nostru bascalios, lung cât o lesie zoioasa: suntem natie de directori cheflii, necajiti de o mentalitate care ar face sila si celui mai marunt dintre subordonati. Jindul vertical si total al compatriotilor nu ma mira. Stiam ca avem printre noi multi sefi boscoroditori si un manunchi toropit de calfe extenuate de cocârjala primita tacit si tacut. Invitatia la sufocare edilitara vadita grosolan de sondajul celor de la eJobs mai spune ceva, anume ca inventivitatea nesabuita a românului isi intra in drepturi odata ce lama cutitului patrunde pâna aproape de os. E, sa recunoastem, o situatie administrativa in care românul s-ar descurca. Intr-un chip sau altul. Sinceritatea defloranta a constatarii secunde, conform careia peste 36 la suta dintre intervievati recunosc in notoria chiulangita adevarata boala de care sufera echipierii sistemului administrativ autohton, ne anunta ca grâul colivei e pus deja la fiert, iar bombonicile urmeaza a fi cumparate. Naivitatea patrunzatoare a stirpei e unicul bun imprejurul caruia am reusit sa infiripam traditia paguboasa a mostenirii: aproape 69 la suta din repondentii anchetei amintite se imbaiaza intr-o salutara confuzie de planuri. Ei cred ca avantajul prim al ocuparii fotoliului edilitar se concretizeaza, peste ani, intr-o posteritate favorabila, ocolita de aburii corozivi ai blamului. Sa fi inhalat românii stupefiante de larg consum? Cred ca e vorba doar de necunoasterea faptului administrativ. Putini am sti care sunt atributiile concrete ale primarului; multi il percepem drept liderul unei comunitati date. Insa, asa cum pe pielea noastra am simtit-o la Bacau, raceala statistica a cifrelor nu reflecta realitatea nemijlocita. Pâna la urma, oricine se poate inchipui primar. Chiar si cei fara examenul psihologic promovat. Lucian BOGDANEL