Satul Valea Seaca si cele invecinate sunt localitati stravechi românesti. Pâna la domniile lui Petru Schiopul, oamenii de aici au trait liberi si stapâni pe pamânturile stramosesti. Celebrul domn a considerat necesar sa ia pamântul din aceasta zona aflat in folosinta târgovetilor de Bacau si sa-l acorde lui Paos Vornic „pentru caii buni sau aspri” dati. Paos a transmis proprietatea catre urmasii sai: Ionasco, Patrascanu, Gavrilas. Dupa acestia, mosia si satul au ajuns in posesia lui Dumitrascu Stefan, mare logofat, a sotiei acestuia, Zinica, fata vornicului Mogâldea.
In vara anului 1653, in zona respectiva, a avut loc lupta dintre ostirile lui Vasile Lupu si cele sustinatoare a lui Gheorghe Stefan. Miron Costin a descris conflictul, a prezentat satele: Racaciuni, Faraoani, Valea Seaca, orasele Bacau, hidronimul Bistrita. Toponimele erau cele pastrate de români de la stramosii lor indepartati. Peste un secol, iezuitul Samuel Timon a inventat un ziar cu nume grecesc „Ephemerides Cibinienses”, despre care nu s-au pastrat alte informatii, in care s-ar fi scris ca in anul 1420 „saxonii, ungarii si transilvanenii” ar fi trecut in Moldova si ar fi populat: Faraoani, Valea Seaca, Bacau, Cotnari. Toponimul Valea Seaca a fost scris in formele schimonosite „Voltsok” si „Voltsoki”. Acestea sunt inventii murdare de care se folosesc sovinii si incultii maghiari, neintrecuti specialisti in raspândirea neadevarului, pentru „a demonstra” vechimea lor in Moldova, anterioara românilor. Absurditatea „parerii stiintifice” a acestora este demonstrata de documentele intocmite de unii episcopi de Bacau si misionari catolici.
In raportul episcopului Zamoiski, intocmit in anul 1640, expediat Propagandei Fide, unde l-am studiat si microfilmat, satele Valea-Seaca si Pascani, au fost aratate drept catune („villula”). Bartolomeo Bosetti, in 16 ianuarie 1643 a scris despre catolicii din Valea Seaca. Acestia traiau in 20 de case. N-a scris depsre Pascani. Acesta a atribuit satului Valea Seaca toponimul „Bogdanfalva”, aflat intre Bacau si Faraoani. Bandimus si Beke au scris onomastica locuitorilor in forme maghiarizate, toponimul „Valyesak” si „Bogdanfalva”. In anul 1649 au fost scrise toponimele „Valle Seccka” si „Kiscano”, probabil pentru Pascani, cu 19 locuitori si 5 case. Episcolul Kurski, in 5 februarie 1659, a aratat satele: Pascani, Valesak, Pesciata”. remarcam faptul ca românii catolici si demnitarii apostolici de origine polona au respins formele maghiarizate ale toponimelor si onomasticii locuitorilor, ca pe unele necorespunzatoare realitatii.
Dupa victoria lui Gheorghe Stefan asupra lui Vasile Lupu, noul domn a daruit mosia si satul Valea Seaca lui Voieccotski, considerat „mare viteaz”. Stefanita Lupu, ajuns la scaunul domnesc, a readus in functii pe fostii colaboratori ai tatalui sau. Iordache Cantacuzino a fost instalat ca mare vistiernic. Acesta a depus jalbe impotriva lui Nicolae Mogâldea si lui Vasile, hatmanul, fratele lui Gheorghe Stefan. Judecata a acordat dreptate marelui vistiernic. Astfel, Iordache Cantacuzino a ajuns stapân pe mosia si satul Valea Seaca, desprins de un secol din obstea târgovetilor de Bacau. Pe mosie se aflau: vecini, câmp, paduri, pamânturi in tarina precum si satele: Albeni, Baetata, viile, pomii si padurile inconjuratoare, izvoarele sarate. Venirea la tronul Moldovei a lui Eustratie Dabija a favorizat schimbarea proprietarului de la Valea Seaca. La 6 noiembrie 1662 si dupa aceasta au fost anulate cartile fostului domn Stefanita Lupu, iar hatmanul Vasile Stefan a revenit ca proprietar asupra acestei parti a fostei proprietati obstesti. In timpul conflictelor interne si a celor otomano-polono-habsburgice situatia locuitorilor din Bacau s-a inrautatit an dupa an, luna dupa luna. Conditiile au obligat pe locuitorii Bacaului sa se refugieze acolo unde aveau proprietatile obstesti neacaparate de boierii lacomi si hrapareti. Acestia au intemeiat asezarile noi, formate pe cursul Calugarii si afluentilor acestuia, pe Trebes, afluentii lui. La inceput au fost putini. In timp, numarul acestora a crescut. Credinta lor, ortodoxa si catolica, a fost pastrata. Hatamnul Vasile si-a consolidat stapânirea asupra proprietatii Valea Seaca. Lui i s-a atribuit supranumele Cearul. Fiica acestuia, Catrina a fost luata in casatorie de catre Antioh Cantemir. Casatoria si petrecerea respectiva au fost descrise de Nicolae Costin.
Dupa evenimentele placute de la Valea Seaca, petrecute in anul 1697, au fost scrise alte documente asupra zonei si asezarilor. In anul 1709, a venit de la Poarta Ionita Beizadea. Acesta s-a prezentat la domnul Nicolae Mavrocordat, impreuna cu sora sa, Anita, fata lui Antioh Cantemir, Toader Palade, vistiernic, cumnatul sau, proprietarul Albenilor. Hotarârea adoptata a fost favorabila vistiernicului Toader Palade. Acesta a stapânit mai multa vreme mosia si satul Valea Seaca, unificat cu celelalte. O parte din aceasta proprietate a ajuns, in secolul al XIX-lea, in proprietatea lui Schonburg Waldenburg, care poseda si mosia Fântânele.
Prof. dr. Dumitru ZAHARIA
