In urma cu câteva luni, Dan Botezatu mi-a acordat un interviu. Din diferite motive, acesta n-a mai fost publicat. Ca un omagiu adus celui care a fost Dan Botezatu, publicam acum acest interviu.
Jandarmul cu ranita plina de medalii
Dan Botezatu, subofiter in cadrul Gruparii Mobile de Jandarmi Bacau are o ranita de medalii. Participa la misiuni specifice, la activitati sportive, este instructor sportiv la SCM Bacau, a scris o carte, face caricaturi.
– Când ai timp sa le faci pe toate acestea?
– Daca iti place sa faci ceva cu adevarat, gasesti timp pentru toate. Mie imi place si ceea ce fac in cadrul Gruparii Mobile si ceea ce fac in sala de antrenament. Gasesc timp si pentru a face o caricatura, una dintre marile mele pasiuni. Intre doua misiuni, un antrenament sau o ora in sala, cu copii, am scris si o carte, un „Manual de autoaparare”.
– Dintre toate aceste pasiuni ale tale, care iti este cea mai apropiata?
– Bineinteles ca cea mai mare parte a timpului o dedic activitatii profesionale. In acest caz nu este vorba despre o atractie, ci de meseria mea de baza. Insa ea este legata si de ceea ce fac in sala de antrenament. Pentru ca rezultatele obtinute pe tarâm sportiv sunt strâns legate de misiunile la care particip. In cadrul Gruparii Mobile de Jandarmi exista o subunitate de actiuni speciale si antiteroriste. Particip la misiunui speciale alaturi de reprezentantii Parchetelor, Politiei si ai altor institutii pentru prinderea de infractori periculosi si inarmati. De asemenea, particip la misiunile de asigurare si restabilire a ordinii publi ce pe stadioane, la manifestarile sportive, sau culturale.
– Cum e sa te infrunti pe un stadion cu spectatorii violenti?
– Nu e usor. De fiecare data am fost reclamati ca noi i-am maltratat pe ei, desi noi eram loviti cel mai tare. Imi amintesc ca la Vaslui, la un meci intre echipa gazda si Rapid, s-a iscat un conflict intre cele doua galerii, erau vreo 40 de toti. Se taiasera intre ei inainte de sosirea la stadion. Noi eram doar 9, am intervenit si le-am facut fata. Tot la Vaslui, la un meci cu Steaua, se arunca de pe blocuri cu bucati de moloz. La sfârsitul partidei, pentru ca nu le-am dat voie suporterilor stelisti sa intre pe teren, au aruncat in noi cu suporturile din fier cornier ale banerelor, de la cinci metri distanta. Am folosit gaze lacrimogene, ei au rupt scaunele si le aruncau in noi. Cu greu i-am impins inapoi de pe teren. Poti sa ai casca, te pot lovi in alta parte a corpului. De multe ori nu folosim scuturile, pentru a nu-i stârni. Nu se mai folosesc nici gloantele de cauciuc dupa incidentul de la Kosovo.
– La Bacau n-ati avut incidente de acest gen?
– La un meci cu Dinamo, suporterii dinamovisti au tras semnalul de alarma si au oprit trenul intre Letea si Gara Bacau. Au intrat in curtile oamenilor, a fost bataie in toata regula, cu topoare. Desi exista controale riguroase, multi suporteri intra in stadion cu petarde.
– Care a fost cea mai grea misiune?
– La inundatii, când am stat cu mâlul in nas si urechi tot timpul.
– Esti casatorit, ai copii?
– Sunt casatorit dar, deocamdata nu am copii. Ne dorim unul si va veni cât de curând. O sa-l initiez in artele martiale, ca altfel nu se poate.
– Se spune ca esti cel mai titrat dintre jandarmi…
– D-l comandant si colegii spun despre mine ca am o ranita de medalii. Sunt rodul orelor de antrenament, al pasiunii mele pentru acest sport. Sunt campion national, international, pe minister, in diferite alte competitii sportive am ocupat locul intâi. Invat copiii sa deprinda acest sport. Artele martiale sunt extrem de folositoare.
-Ce iti doresti de la viata? Esti multumit cu ceea ce ai realizat pâna astazi?
– Pe plan profesional sunt aproape realizat. Pe plan sportiv, cât mai multe succese. Ce-mi doresc de la viata? Sa fiu sanatos, sa am un copil, poate doi, sa am o casnicie fericita. In colo, ce-o da Dumnezeu!
A consemnat,
Dan MINDIRIGIU
Din pacate, Dumnezeu l-a chemat pe Dan Botezatu la El. A plecat, dar ranita cu medalii a lasat-o acasa. Intre timp, Dumnezeu i-a daruit un copil, o fetita care are câteva saptamâni. Isi va aminti de tatal sau doar din fotografii, admirând trofeele si medaliile cucerite de acesta, sau din povestirile mamei. O viata scurtata prematur, o viata care trebuia sa fie mai lunga. Multe din competitiile de arte martiale vor purta de acum inainte numele lui Dan Botezatu. Poate si clubul al carui instructor a fost, sau macar sectia. Astazi, la ora 11, Danut Botezatu ne va parasi pentru totdeauna. Vom ramâne dor cu amintirea unui om despre care nu credeam niciodata ca ar putea suferi de ceva. Adio iti spun rudele, prietenii si toti cei care te-au cunoscut!
Prea repete…..prea trist …..mult prea greau pentru a fi adevarat….a ramas doar o amintire…Adio
Doar o amintire…
„cateva luni” ce inseamna la tine? de obicei, cateva luni spui atunci cand temporizezi ceva destul de apropiat, adica 2-3-4 luni, nu peste 6 luni, adica jumatate de an…
am aflat de abia azi ca dan botezatu nu mai este printre noi. cu lacrimi in ochi citesc pe internet sa aflu cat mai multe.nu imi vine sa cred… plecare din tara te rupe de realitate…a a fost senseiul meu acu 10 12 anni nici nu mai stiu exact…. el a fost idealul meu de cand am descperit lumea artelor martiale…. un om nemaipomenit….inca nu-mi vine sa cred….. imi aduc aminte cand faceam antrenamente cu el lin sala la parasutisti si pe vremea aia mama nu ma lasa sa ma duc si nu-mi dadea bani sa platesc lectiile iar danut mi-a spus ca daca imi place si vreau banii nu sunt o problema…..plang si nu pot sa cred ca a murit…multumesc din inima danut si sunt norocos ca am avut onoarea sa te cunosc.dumnezeu sa te aiba in paza…..
dane mie dor tine si sa fac antrenament.
O persoana extraordinara….ultimul meu chimono de la Dan il am….Nu pot uita cum in stagiile de la Olimp venea si ma trezea in fiecare dimineata inainte de antrenament si-mi spunea „Fii barbat!”….Dumnezeu sa-l ierte….
IMI ESTE DOR DE TINE SA STII K NU TE VOI UITA NICIODATA FATA DE GUSTE
Din cate am vazut pe you tube si dupa interviul aordat, mi-am dat seama ca intradevar a fost un mare sportiv si un mare om. Putini oameni sunt ca el si ma bucur ca a avut prieteni care inca isi amintesc de el si spun doar vorbe frumoase. Si eu sunt sportiv practic de 10 ani Karate Shotokan Traditional si am ceva rezultate natioanle, insa mi-ar fi placut sa practic cu el karate-ul ca sigur as fi invatat mult mai multe. D-zeu sa-l odihneasca in pace. P.S ma poate ajuta cineva cu cartile alea doua ale sale pe care le-a scos?? daca le are cineva sa ma contacteze la adresa de e-mail georgeboyro@yahoo.com