Sceneta pe Bistrita

Directia Agricola dintr-un oras condus de un edil liberal. Sala de sedinte de lânga biroul directorului Gavril Moneda. Se face prezenta.
– Spalar?
– Da!
– Tipografu?
– Prezent!
– Bostanel?
– Da, sa traiti!
– Moneda?

(din biroul de alaturi, o voce ragusit- soptita)
-Sefu’, traiti, sunt aici, dupa usa, camuflat, ca nu fac politica…

(Din sala de sedinte, o voce cu damf de (vin)alcool)
-Mai du-te, ma, de-aici…

(Continua strigarea catalogului)
-Serbescu?

(Aceeasi voce vinalcoolizata)
-Intârzie, ba, sefu’. E pe la Prefectura.

(vocea edilului, ca pentru el, dupa ce-a scrutat cu privirea pe ceilalti participanti)
– Umplutura…

(apoi)
– Zi Bostanele, ce vrei?

(Bostanel, vizibil marcat)
– Paiii…

– Pai da, iti zic eu ce vreau. Vicele la bostanarie.

– Paiii, ….. nu-s inca bostanar-sef…

(edilul, satisfacut de obedienta acolitilor care nu se mai opresc de dat din cap)
– Da, da, nicio problema. Se rezolva.

(Bostanel, derutat)

-Paiii, cum asa?

(exTAZiat, edilul triumfeaza, in timp ce audienta isi misca mai departe capatinile: sus-jos)
-Bai, ai uitat ca-s preten cu Topârceanu?!

(din biroul alaturat, vocea zbierânda a camuflatului)
– Sase, presa, ziaristii, fugiti…

(Tipograful, intr-un exces de zel)
-Lasa, ba, ca ma ocup eu. Un cap in gura si s-a rezolvat…

(prietenul lui Topârceanu, cu glas usor pitigaiat)
-Bostanele, cara-te. Ramâne cum am stabilit.

-Paiii…

(Bostanel isi ia catrafusele, alaiul si o intinde total nedumerit. Intre timp, in sala, frecându-si mânile, prietenul lui Topârceanu, mormaind)
-Unu si cu inca unu, mda, da’ tot is mai tari astia social-democrati… Bai, Serbescule, unde esti, tu-ti….

(De pe scari, o voce gâfâinda)
– Acu, acu…

(catre Tipografu)
– Ba, da’ niste nule ai pregatit?

-Cum sa nu, sefu’?!

-10-20?

-Nu sefu,, ca la Spalar, vreo 10.000!

(edilul, tot mai rosu)
-Vezi ba ca la Bostanarie voteaza numai vreo 5.000!!!

-Sa fie, sefu! Fara numar, fara numar! Da cu numerar, daca se poate!

(edilul isi da o palma peste cap. In sala intra si prefectu. Asudat, ia pozitia de drepti)
-Tu ce vrei, ba? Du-te la Bostanarie si vezi de campanie!
-Sefu, da’s apolitic…
-Mars!
-Da, sa traiti!

(pe-afara, in curtea institutiei, luat la intrebari de ziaristi, prefectul raspunde iritat)

-Nu stiu, nu cunosc, n-am vazut…

(de dupa perdea, camuflatul)

-Gata, au plecat. Tu-le muma-n… de ziaristi.

(intre timp, in sala de sedinte, edilul la telefon, in timp ce ailalti impart pe o bucata de hârtie dintr-un buletin de vot nul afacerile urbei)

-Da, domnule Topârceanu, traiti… Da’. Pe Nistor l-am pacalit, Cu Bostanel n-a fost greu…

Adauga un comentariu

*