Sute de bacauani si-au luat adio de la Dan Botezatu

Ieri dimineata, cu o exactitate demna de remarcat, in curtea Inspectoratului Judetean de Jandarmi Bacau, unde se afla si biserica jandarmilor, a inceput slujba de inmormântare a celui care a fost un adevarat om, jandarm si sportiv, Dan Botezatu. Zeci de colegi din cadrul Gruparii Mobile si al Inspectoratului Judetean, precum si de la unitati din alte judete, au venit sa-si ia ramas bun de la cel care a slujit cu onoare si devotament Jandarmeria Româna si care a cucerit numeroase titluri interne si internationale la sportul pe care l-a indragit cel mai mult, artele martiale. Au fost momente tulburatoare, de un real dramatism. De putine ori in viata il poti vedea pe generalul de divizie, Nicolae Gheorghe Rugina, comandantul IJJ, cu ochii plini de lacrimi si abia putând vorbi. Sau pe col. Vasile Danila, cel care i-a fost comandant plutonierului adjutant Dan Botezatu, stapânindu-si cu greu emotiile. Tristete si jale, pentru ca pleca dintre noi un om adevarat, un suflet nobil, si nu in cele din urma, un tânar de numai 36 de ani. Toti cei prezenti, colegi, cunostinte, priteni sau ziaristi, cu totii eram cu ochii in lacrimi. Slujba religioasa oficiata de un sobor de preoti condusi de preotul militar Gabriel Iulian Ichim, a rupt inimile tuturor. Iti venea foarte greu sa crezi ca un tânar jovial, plin de viata si un coleg adevarat te poate parasi in câteva zile. „Ce inseamna si viata asta!”, gândeste cu glas tare generalul Rugina. Inainte ca alaiul sa porneasca spre cimitirul militar, s-au rostit cuvinte care au rascolit pe toata lumea. Nu conteaza cine a tinut sa-i aduca un ultim omagiu celui care a fost Dan Botezatu, fie ca s-a numit Rugina, Botez sau Sufariu. Despre Dan Botezatu putea vorbi oricine, intr-atât de multi prieteni si colegi avea. Scene de o durere impersionanta, mama fostului jandarm plângând in hohote la capul feciorului ei, sau fetita acestuia, de numai câteva luni, agatându-se cu mânutele de haine celui aflat in sicriu. Dan Botezatu a fost ingropat cu onoruri militare, au fost trase trei focuri de arma si s-a intonat imnul României. Sicriul a fost transportat de colegii sai pe umeri, pe drumul de la unitate spre cimitir. „Ce poate fi mai dureros decât ca, peste câtiva ani, fetita lui Dan Botezatu sa intrebe de tatal ei si sa nu-l vada decât pe casete sau in fografii? E crunta viata si dura, uneori”, spunea pe drumul de intoarcere de la cimitir, generalul de divizie Nicolae Rugina. „Am ceva in gând si cred ca voi organiza ceva la 40 de zile de la inmormântare”, adauga generalul cu chipul ravasit de durere. La mormântul proaspat, rude, prieteni, cunostinte luau intre degete câtiva bulgari de pamânt pe care le aruncau peste sicriu. Adio Dane, sau poate la revedere, vorba mentorului tau, Doru Botez!
Dan MINDIRIGIU