Am intrat in câteva case boieresti, mai noi; am intrebat câtiva arhitecti care mi-au confirmat constatarea; nicaieri nu exista o incapere cu destinatie de biblioteca; si doar incaperi sunt cu duiumul, cât mai numeroase cu putinta, echipate sofisticat cu tot ce se poarta, saune, jacuzzi, baruri, aparatura de forta etc.; dar o incapere intima, mobilata discret cu lemnarie lustruita manual ca suport pentru cele câteva sute de carti necesare unei minti omenesti normale, cu fotolii odihnitoare, in care sa te retragi cu prietenii la o sueta, la o cafea sau la un ceai englezesc, sa ne relaxam, domnilor la umbra cartilor – o astfel de incapere nu exista; nu ne intereseaza desi avem copii; va veni cândva vremea invataturii, poate a si venit pentru unii, putini; dar pentru cei mai multi ea nu va veni niciodata. Prima burghezie e cam aceeasi pretutindeni, Balzac a fixat-o intr-un etern insectar; sa-i dam stârvului din noi ceea ce ne cere, el comanda; placere, grandoare, consum nelimitat, trairism biologic. Risipim si consumam pentru a stinge traumele provocate de saracia endemica in care am trait cândva. De aceea ne-am si angajat in goana dupa aur.
Reusind in episoadele initiale, nu exista nici un temei de reusita in urmatoarele, când incep sa misune din ce in ce mai multe fiare; arena s-a aglomerat, spatiul afacerilor devine tot mai ingust; selectia nu-i iarta pe nepriceputi si cheltuitori fara limite. Cine acumuleaza, cine economiseste, cine nu se lasa pacalit de consumuri iresponsabile poate dainui. Noi, insa, in orientalismul nostru funciar ne lansam in proiecte hazardate fara sa ne dimensionam matematic dificultatile intregului itinerar, precum si distributia logica rabdatoare, a resurselor. Ciclonul a smuls din tâtâni destine cuminti, ca si Revolutia, sau ce-o fi fost ea in decembrie: inceputul violent al schimbarii a indus decisiv o conduita sociala asemanatoare creând falsa convingere ca totul se poate obtine infruntând orice tip de autoritate sau lege. Mitica nu s-a dovedit chiar atât de blajin, cum aparea intr-o piesa de Baranga, si nici mamaligos ca la Europa Libera, când s-a angajat in goana dupa aur. Nenorocirile s-au abatut asupra lui dupa aceea. Si era firesc sa fie asa pentru neinstruiti fiindca, in afaceri ca si in politica, regula infruntarilor este absenta oricarui cod al onoarei; adica teapa; inselarea asociatului, devalizarea bancilor, nerespectarea contractelor etc.
Miza era naucitoare iar combatantii au folosit toate tertipurile posibile pentru a pluti pe val; insatiabila lacomie! Spre deosebire de alte orizonturi geografice unde capitalismul s-a dezvoltat fiziologic, prizonieri ai unor mentalitati etatist-egalitariste, dupa caderea celui mai atroce regim totalitar din intreg Estul. De aceea el devine atipic fata de cel Occidental. Prin ce, in primul rând? Prin asocierea factorului politic, o jucarie pretioasa si abil folosita de oportunisti. Politicul a tinut loc de capital; adica partea dezgustatoare a politicului, intelegând prin asta: trafic de influenta, putere decizionala, coruptie la nivel inalt, prioritate la informatia economica, gestionarea resurselor, conservarea relatiilor sus-puse etc. De aceea convulsiile din zona politicului au la noi o conotatie aparte; vedem ce s-a intâmplat la locale: mita, nedovedita inca dar, probabil, nici in viitor prin punerea in miscare a unor complicitati bani – justitie a decis câstigarea puterii in unele zone „interesante” pentru investitori invizibili. Ceea ce confera inca o caracteristica a capitalismului autohton: actul de justitie se asociaza cu politicul; o plasa oculta a prins România in tripleta bani-politic-justitie; convergenta intereselor pare definitiva; paguboasa pentru cei multi si profitabila pentru câtiva. Mai cu seama pentru cei aflati la guvernare.
Ovidiu GENARU
