In trei editii anterioare ale ziarului nostru, i-am informat, foarte pe scurt pe cititori, despre o statistica ingrijoratoare de la nivelul Inspectoratului Scolar Judetean, desprinsa dintr-un studiu amplu, efectuat de un colectiv al Centrului Judetean de Asistenta Psihopedagogica – C.J.A.P. Bacau, coordonat de Mariana Craciunescu, al carui subiect a fost situatia elevilor din municipiul Bacau care au unul sau ambii parinti plecati la munca in strainatate. In numarul de ieri am continuat dezvoltarea acestui subiect, de aceasta data cu rezultatele unui studiu similar, realizat de aceeasi echipa de specialisti in municipiul Onesti. Continuam in acest numar cu prezentarea situatiei existente in acest municipiu, insistând indeosebi asupra efectelor pe care le are asupra copiilor plecarea parintilor in strainatate.
De cât timp au fost lasati copiii singuri?
„Ne-am interesat de cât timp dureaza aceasta situatie, in cazul fiecarui prescolar sau elev in parte, ne-a declarat Mariana Craciunescu, coordonatoarea studiului efectuat de colectivul Centrului Judetean de Asistenta Psihopedagogica – C.J.A.P. in municipiile Bacau si Onesti. Am ajuns la concluzia ca aproape jumatate dintre copii, mai exact 908 (45,4 la suta) traiesc de peste doi ani aceasta dura experienta a separarii de de unul sau de ambii parinti. Concret, conform statisticilor intocmite de colectivul nostru, 908 copii stau singuri de peste doi ani, 445 (22,25 la suta) de peste un an si 647 (32,35 la suta) sunt de un an sau de câteva luni.
Partea de vina a familiei
Elocventa ni se pare inca o cifra furnizata de Mariana Craciunescu: 435 de copii provin din familii a caror organizare este afectata. „Va pot spune ca 19 la suta dintre acesti copii, adica 367, fac parte din familii ai caror parinti sunt separati sau divortati – frecventa cea mai mare a acestor cazuri fiind in rândul copiilor din ciclul primar si gimnazial-, 17 elevi (0,85 la suta) provin din familii monoparentale, mame singure, 43 de elevi (2,15 la suta) au cel putin un parinte decedat si 8 elevi (0,4 la suta) au un parinte vitreg”, a precizat Mariana Craciunescu. Si a adaugat: „Va dati seama cât de dificil este sa luam legatura cu familiile? Si, totusi, ne-am propus ca, pâna vom reusi sa luam legatura macar cu unul dintre parinti, sa tinem permanent legatura cu unitatile scolare respective, cu educatoarele, cu invatatorii, cu profesoriui diriginti si cu directorii acestor unitati scolare. Acesti copii trebuie sa simta ca, permanent, cineva este interesat de soarta lor”. Unitatile scolare cele mai afectate sunt Scoala cu clasele I-VIII „George Calinescu” – 43 elevi; Scoala cu clasele I-VIII „Ghita Mocanu” – 42 elevi; Liceul cu program sportiv „Nadia Comaneci” – 41 elevi; Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” – 37 elevi; Scoala cu clasele I-VIII nr.1 – 36 elevi; Colegiul National „Dimitrie Cantemir” – 34 elevi; Colegiul National „Grigore C. Moisil” – 32 elevi; Colegiul Tehnic „Petru Poni” – 31 elevi; Grupul Scolar Auto – 16 elevi.
Câteva concluzii
Mariana Craciunescu, coordonatoarea studiului efectuat de colectivul Centrului Judetean de Asistenta Psihopedagogica – C.J.A.P. in municipiile Bacau si Onesti, ne-a prezentat si câteva din concluziile colectivului de specialisti. „Plecarea unuia sau a ambilor parinti in strainatate reprezinta un eveniment major, care presupune schimbari in viata familiei, a precizat Mariana Craciunescu. Pe de o parte, se impune reconsiderarea rolurilor parentale (in cazul in care doar unul dintre parinti este plecat) sau preluarea rolurilor parentale de catre persoane din reteaua de suport a familiei, atunci când ambii parinti sunt plecati. Pe de alta parte, s-a constatat ca absenta unuia sau a ambilor parinti poate determina aparitia la copii a unor manifestari psiho-comportamentale specifice. Copiii cu ambii parinti plecati in strainatate sufera de neglijare emotionala, intrucât absenta acestora ii lipseste de afectiunea, atentia si grija parinteasca de care s-ar fi putut bucura in prezenta parintilor. Acesti copii risca si alte forme de neglijare: alimentara, vestimentara, medicala, neglijarea igienei si a educatiei. Am facut, insa, si unele constatari imbucuratoare. De exemplu, s-a constatat ca in cazul in care rudele apropiate au avut legaturi de atasament cu copiii inainte de plecarea parintilor in strainatate, nevoia de afectiune a copiilor respectivi este in mare parte satisfacuta, dorul de parinti nu mai este resimtit atât de puternic, iar sentimentul neglijarii emotionale este diminuat intr-o oarecare masura”.
Stefan OLTEANU
