1.Criza de structura de ieri si de azi
Când pe plan social apar bulversări mari, oamenii se intreabă dacă nu cumva structura socială este în criză şi , deci, ea este generatoarea cauzelor care au bulversat societatea. Concret mă voi referi la criza din 1929-1933 din perioada interbelică şi la evenimentele de după 1989 din perioada postbelică. Intentionez să nu fac vreo confuzie intre criza de structură şi criza de adaptare. Nu ne interesează cele două crize în sine pentru că le cunoaştem prea bine conţinutul ci mai ales direcţiile în care s-a acţionat pentru îndreptarea lor. În Europa interbelică sistemul capitalist a fost neputincios pe timpul crizei şi atunci s-a apelat la stat cerândui-se să intervină în mecanismul fenomenelor economice pentru a le regla. În Europa au fost atunci două tipuri de încercări de intervenţie în economie: dirijată şi socializată. În amândouă rolul principal l-a avut statul. Au fost şi tendinţe de stabilire a perenităţii intervenţionismului statului în economie: comunismul rus, fascismul italian şi naţional socialismul german. Un complex similar de masuri dirijiste şi chiar mai consecvente decât cele europeane îl întâlnim în SUA sub denumirea de „New deal”introdus de preşedintele Roosvelt, şi în Anglia sub numele de „Planning”.Toate aceste politici au dus mai mult sau mai puţin la restrângerea libertăţilor individuale. Întrebarea care se punea atunci era , dacă este vorba de o criză de structură sau o criză a civilizaţiei moderne. Răspunsul majorităţii specialiştilor a fost acela că avem de-a face cu o criză de structură a societăţii şi nu cu una a civilizaţiei. Ce s-a intâmplat în 1989? Au dispărut toate structurile economice şi politice din ţările comuniste, deci şi atunci Europa a intrat într-o criză de structură, PNB-ul ţărilor comuniste a scăzut mai mult decât în 1929-33, şomajul a crescut foarte mult , a apărut fenomenul de hiperinflaţie, falimentele se ţineau lanţ, forţa de muncă a început să emigreze, investiţiile s-au restrâns foarte mult etc. A mai cerut cineva intervenţia statului în economie? Răspunsul este NU, pentru că statul fusese totalitar.Ca să nu spunem că a fost haos, vom menţiona că au fost foarte multe căutări. În aceste căutări au apărut şi exagerări dar cu toate greutăţile încet, încet s-au aşezat noi structuri după modelul european. Acest lucru s-a intâmplat deoarece se punea problema integrării. Problema noilor structuri nu s-a pus de această dată doar la nivelul statelor foste comuniste ci şi la nivelul continentului european pentru că Uniunea Europeană era deja în expansiune şi se gândeau toţi la extinderea spre est. După 18 ani de frământări ne-am putea întreba , analizând prin comparaţie: a fost oare bine că s-a diminuat drastic rolul statului ? A fost bine că legislativul a avut o puzderie de partide care de mute ori prin atitudinile şi propunerile lor îngreunau funcţionarea guvernului şi implicit a economiei? Am ales, în consecinţă cele mai bune structuri? Nu cumva dintr-o criză de structură am intrat în alta? Se pare că răspunsul este DA. Se pare că Uniunea Europeană „ne-a şoptit „(ne-a impus) în ultima vreme că am putea guverna mai uşor doar cu susţinerea unui partid (PNL) cosmetizat datorită intereselor poiltice şi de imagine , de o alianţă cu UDMR. Se pare că la alegerile locale s-a mers mai departe cu eliminarea partidelor mici(PRM, PNG-CD, PIN,PC, etc.) Probabil că este mai eficient să susţii puterea cu mai puţine partide în consiile locale şi ,de asemenea ,în parlament. În toamnă vom vedea dacă se confirmă şi această presupunere.Dar ne intrebăm noi românii, gândindu-ne la ce ni s-a injectat în urechi în ultimii ani: o fi oare şi democratic?Noi ştiam demult că este mai eficient cu mai puţine partide dar ne-au lăsat să ne învăţăm cu „democraţia”. Personal, cred , că dacă am avea o clasă politică demnă „am şopti” şi noi EUROPEI să ne lase să avem în compensaţia micşorării numărului de partide un stat ceva mai puternic pentru a ne putea apăra împotriva invaziei marilor monopoluri şi a marilor bănci care să nu ne mai cumpere pe nimic (de fapt ni s-au confiscat sub masca unor preţuri simbolice) PETROMUL, ROMTELECOMUL, COMBINATUL DE LA GALAŢI şi altele, pe care şi omul de rând le ştie. În concluzie, în cele două momente am avut crize de structură şi nu de adaptare a structurilor vechi la noile condiţii apărute şi mai precizăm ca nu a fost vorba de criza unei civilizaţii nici în 1929-33 şi nici după 1989.
Comandor (r) dr. Vasile FLOREA
