Natural born killer

E un film bun. Ruleaza la intervale neregulate, dar nu are data expirarii trecuta pe ambalaj. Pentru ca, pur si simplu, nu expira. Un episod razlet, turnat in Brasov via Bacau, a consumat atentia locuitorilor orasului de pe Bistrita. Epilogul, ca episodul din serialul Dallas in care JR era impuscat, a rasturnat cu fundul in sus intregul esafodaj creionat de criminalisti. Killer-ul prezumtiv al celor doua femei descoperite in plina putrefactie in imobilul din str. Vasile Alecsandri e bolnav psihic. E biba. Insa asta ar fi o istorie al dracului de comuna si de simpla. Mina tâmpa si linistita a taximetristului-fiu-de-profesor-universitar vorbeste de labilitati psihice adânci si de pastile nebaute la timp. Se zice ca omul era priceput intr-ale calculatorului, ba mai mult, traia pentru si intru tehnica, cu cerebelul cazat in maruntaiele atoase ale hard-disk-ului. Nu-i o intâmplare. Masinaria creeaza o severa dependenta nevindecabila. “Joacele” first-shooter genereaza lumi imaginare. Când geografia lumilor imaginare se intâlneste cu dispersia mentala a insilor predispusi la asemenea derapaje, apar tragicele confuzii de hotar: nu mai stii ce traiesti; traiesti o telerealitate corupta, populata cu inamici si coduri de amenintare; un mediu light, evacuat de inutilele accese sentimentale, in care nu platesti niciodata impozite; in care legea nu-si danseaza baletul coercitiv, iar responsabilitatile devin facultative. Asa poti cioparti cu sânge rece fara sa-ti pui prea multe intrebari, fara sa te lansezi in imputari dificile. Am intâlnit oameni cu vârste respectabile care-si belesc ochii si-si fierb creierii tragând de zor in inamicii virtuali din jocurile de pc. Ei spun ca e o chestie de descarcare psihologica dupa o zi de munca. Eu nu-i cred. Nici macar sefii, oricât de biliosi ar fi, nu te pot aduce in stadiul de a angaja rafuieli digitale cu felurite uratânii periculoase.
Lucian BOGDANEL