– interviu cu profesorul Gabriel STAN, directorul Casei Corpului Didactic „Grigore Tabacaru” Bacau
Luna trecuta, Departamentul de Stat al S.U.A. l-a propus pe profesorul Gabriel Stan, directorul Casei Corpului Didactic „Grigore Tabacaru” Bacau, pentru a participa în Statele Unite la Programul „Vizitatori Internationali”, în baza calitatilor profesionale si a activitatii desfasurate in ultimii doi ani. Tema programului din S.U.A., desfasurat in prima jumatate a lunii iulie a.c., a fost „Toleranţă şi multiculturalism: probleme educaţionale în secolul XXI” si a inclus vizite importante la Departamentul de Stat şi alte instituţii guvernamentale din Washington DC, pentru consultari si schimb de experienta pe tema menţionata. De asemenea, au urmat vizite în mai multe orase din diferite regiuni ale Statelor Unite, pentru informare şi documentare asupra practicilor specifice domeniului de activitate. In editia de vineri a ziarului nostru am publicat o prima parte a interviului acordat „Observatorului de Bacau” de profesorul Gabriel Stan, inmediat dupa intoarecerea din Statele Unite. Continuam astazi cu cea de-a doua parte a interviului, pe tema „America, la ea acasa” si a unui studiu comparativ Satele Unite – Europa – România.
– Domnule profesor, ati cunoscut America la ea acasa. Cum vi s-a parut? Ce anume v-a placut mai mult? Ce anume v-a socat?
– Nu pot spune ca am cunoscut America, desi, in cele trei saptamâni, am vizitat sase state, am fost in cinci mari orase, am stat de vorba cu zeci de oameni, de la politicieni si inalti demnitari ai Departamentului de Stat, la profesori universitari, masteranzi, doctoranzi, studenti, cercetatori, formatori, directori ai unor muzee si institutii importante. Dar pot spune ca mi-am putut face o parere, avizata, despre America si americani. America te fascineaza, pur si simplu. Si nu atât prin puterea ei economica si militara, despre care oricine stie câte ceva, cât mai ales prin forta sistemului ei democratic. Acolo, in State, democratia nu-i vorba goala, ci o realitate palpabila la tot pasul, oriunde, in orice coltisor al Statelor Unite. Drepturile si obligatiile fiecarui cetatean sunt strict respectate. Si, cu adevarat, nimeni nu-i mai presus de lege, cine greseste suporta consecintele, indiferent pe ce treapta sociala se afla, indiferenrt cât de inalta ii este functia sau puterea economica. De altfel, cunoasteti mai bine decât mine „cazul Wattetgate”. Doi ziaristi, doar doi, l-au „debarcat” pe presedintele Richard Nixon, fortându-l sa demisioneze.
– Exista, deci o democratie reala, foarte solida. Care credeti ca sunt principalele puncte forte ale acestei democratii?
– Cred ca principalele puncte forte sunt responsabilitatea individuala si colectiva, respectul legii si al valorilor morale fundamentale. Munca si performanta sunt valori fundamentele, unanim apreciate. Daca esti muncitor, tenace si inteligent, te afirmi usor, daca, dimpotriva, esti comod si ineficient, societatea te marginalizeaza. Dar absolut oricine, pe drumul afirmarii sale si dupa afirmare, respecta cu strictete regulile. Nu zic ca acolo nimeni nu calca strâmb. Si acolo, dupa cum bine stiti, ziarele scot in evidenta abuzuri ale unor mari potentati, sau chiar colaborari cu organizatii mafiote, dar fiecare plateste pentru faptele sale si orice american e constient de acest lucru. Democratia americana e si foartte dura, in viata diurna si in afaceri, deopotriva. Gresesti, platesti. Nimeni nu se poate fofila. Obligatiile contractuale sunt tabu. Normele morale, sociale si legile sunt respectate cu strictete. Abaterile in plan social si profesional pot fi fatale, in functie de gravitatea lor.
– Si americanii cum sunt, la ei acasa? Sunt chiar atât de egoisti, pe cât se spune, chiar atât de preocupati de problemele lor?
– Dincolo de raceala lor aparenta, dincolo de impresia ca sunt preocupati doar de ei insisi si de familia lor, americanii sunt deschisi, pritenosi, gata oricând sa te ajute, sa-ti dea un sfat, sa-ti impartaseasca din experienta lor. E adevarat ca le place sa traiasca bine, sa-si petreaca week-end-ul cât mai bine, in mijlocul familiei, sa aiba conturi cât mai mari in banca, sa asigure viitorul copiilor lor. Dar, in acelasi timp, am descoperit, mai ales in ziua de 4 iulie, ca americanii isi respecta surprinzator de mult trecutul, traditiile, valorile morale fundamentale, ca au un adevarat cult al familiei si ca sunt mândri ca apartin celei mai puternice, celei mai bogate natiuni a lumii. V-am mai spus, la ei patriotismul nu-i nici pe departe o notiune desueta, sunt foarte patrioti si sunt mândri de asta.
– Dar institutiile americane? Care credeti ca e secretul eficientei lor?
– Institutiile americane, indiferent de domeniul lor de activitate, se caracterizeaza printr-o responsabilitate deosebita si printr-o foarte mare eficienta., printr-un foarte inalt simt al datoriei. Toate, fara exceptie, sunt preocupate nu numai de eficienta lor, ci si de eficienta sistemului, in ansamblu. Iar sistemul functioneaza foarte bine, desi uneori are si coborâsuri, ca acum, de exemplu. Si functioneaza foarte bine tocmai pentru ca fiecare cetatean american are acest foarte inalt simt al datoriei.
– Daca v-as ruga sa comparati Statele Unite cu Europa si, in mod particular cu România, care credeti ca ar fi deosebirile fundamentale?
– Sunt multe, foarte multe. Statele Unite sunt foarte diferite de Europa si, mai ales, de România. As putea aduce in discutie faptul ca la ei functioneaza absolut toate segmentele societatii, ca orice problema, oricât de importanta, oricât de dificila, este permanent sub control, fie ca e vorba de problema rasiala, de protectia mediului sau de recesiunea economica. As putea sa aduc in discutie faptul ca in State practic nu exista proprietate de stat, ca toate institutiile guvernamentale, inclusiv miniosterele, functioneaza in spatii inchiriate. Sau as putea sa aduc in discutie Justitia. Acolo, in State, politicul nu are putere asupra Justitiei. O sa-mi spuneti ca ziarele americane au scris si vor mai scrie despre unele presiuni. Da, acestea exista, dar când sunt facute publice vinovatii platesc imediat, si politistii corupti, si judecatorii sau procurorii, si politicenii, indiferent de rang. In Europa avem zeci de cazuri in care politicenii au influentat deciziile Justitiei, chiar in tari cu o veche democratie, cum sunt Germania, Anglia, Franta, ca sa nu mai vorbim de Italia. Iar in ce priveste România, sunt de notorietate cazurile „marilor corupti”, pe care toata lumea ii stie, cazierele lor au aparut in presa, dar Justitia ii mângâie dragastos pe frunte, amânând sine die procesele, pâna dincolo de prescrierea faptelor. Iar când marii corupti sunt si parlamentari, Parlamentul ii scoate de sub incidenta Legii. Sunt multi cei care sustin ca ne-ar trebui doua secole sa impunem aici, la noi, o adevarata democratie si o reala domnie a Legii. Personal consider, insa, ca nu ne trebuie doua secole pentru a fi si noi ca americanii, ne trebuie ceva mai mult: schimbarea radicala a mentalitatilor noastre balcanice, eradicarea totala a conceptului ca oricine poate fi cumparat si ca banul rezolva totul, ca intregul mers al societatii e guvernat de BAN. Si asta sta in puterea noastra, daca vom fi convinsi ca sanatatea morala a sistemului este cheia progresului nostru ca tara, ca natiune.
A cosemnat Stefan OLTEANU
