Broasca, racul şi o stiucă

Nou-înfiinţata alianţă Băsescu-Vadim-Becali pare a fi o transpunerea politică absurdă în zilele noastre a fabulei lui Alecu Donici. După asocierea pe criterii imobiliare cu PNG-ul în Consiliul General al Municipiului Bucureşti, PDL-ul condus de Boc Băsescu a bătut cuba în Parlament cu PRM-ul lui Vadim. Liderii politici în cauză par să fi conştientizat brusc, înainte de alegerile generale, că o astfel de asociere nu ar strica “viitorului îmbelşugat” al poporului român. Şi asta pentru că, dacă e să-l credem pe Vadim, “se simpatizează”. Dar nu înainte de a se “gratula” între ei, nu cu mult timp în urmă, cu apelative gen “păduche”, “hoţ”, “pigmeu”, “urangutan”, “beţiv”. Rămâne şi scandalul din Parmanet cu Vadim în rolul principal şi actualul lui susţinător pe post de poster cu gratii. E ca şi cum “racul, broasca şi o ştiucă/într-o zi s-au apucat/de pe mal în iaz s-aducă/un sac cu grâu încărcat.” Dotaţi cu idei diferite, liderii politici nu vor reuşi să cadă de acord sub nicio formă. Viitorul sumbru al asocierii nefireşti sună pentru românii de rând ca şi cum “toţi se înhamă/trag, întind, dar iau de samă/că sacul stă neclintit,/căci se trăgea neunit.” E de presupus că PD-L întrevede acum o alianţă Vadim-Becali care are şanse să intre în viitorul Parlament. Şi mai departe ar putea susţine viitorul Guvern dorit de Traian Băsescu, ce conştientizează că nu mai are alternative viabile. E de presupus că doctrinele antagonice şi modul propriu al fiecărui partid de a vedea politica va fi concretizată cât de curând în versurile“racul înapoi se da/broasca tot în sus sălta/ştiuca foarte se izbea/Şi nimic nu isprăvea.” Rămân neclare avantajele omului de rând ce nu poate decât să stea şi să asiste la astfel de ciudăţenii politice. Cu bani puţini în buzunar. Pentru că, vorba poetului „nu ştiu cine-i vinovat/însă, pe cât am aflat,/sacul în iaz nu s-a tras,/ce tot pe loc a rămas. Ce mai rămâne de spus? Doar că “aşa-i şi la omenire/Când în obşte nu-i unire”. (Olimpia FILIP)