Marele actor STEFAN IORDACHE, a incetat din viata

Actorul Ştefan Iordache a încetat din viaţă la un spital din Viena. Decesul a survenit în urma unui stop cardio-respirator pe fondul leucemiei de care actorul suferea. „Este cumplit ce se poate întampla cu lumea marilor actorilor. Este o mare pierdere pentru teatrul românesc”, a spus Alexandru Arşinel. Actorul a completat că este răvăşit de veştile din ultimele zile, când a aflat şi de moartea lui Ilarion Ciobanu. „A fost un imens actor, un actor extraordinar care a realizat rolul mari, memorabile, a fost cel mai bun Hamlet din ultima jumătate de secol”, a adăugat aceasta. De asemenea, Ion Besoiu a spus cu regret că Şefan Iordache a fost „un actor senzaţional, un prieten deosebit, o floare în grădina artiştilor”. Actorul a precizat că este speriat de „toate veştile proaste care curg de o săptămână” legate de prietenii lui actori. „Am pierdut un înger”, a conchis Ion Besoiu. Actorul, în vârstă de 67 de ani, a fost internat la Spitalul Elias, la începutul săptămânii pentru investigaţii medicale, apoi a fost transferat la un spital din Viena. Reprezentanţii spitalului nu au spus care este diagnosticul, după ce familia a cerut să nu fie făcute publice datele. Ştefan Iordache a ţinut ascunse problemele sale de sănătate chiar şi de prieteni, întrucât apropiaţii lui nu au ştiut nimic despre boală. Ştefan Iordache a debutat în 1963 la Studioul Casandra, cu rolul lui Arthuro Ui, în piesa „Ascensiunea lui Arthuro Ui poate fi oprită”. De la debut, Ştefan Iordache a întruchipat mari personaje din dramaturgia universală şi naţională, în montări spectaculoase sub bagheta unor mari regizori români. În Bucureşti, a jucat pe scena teatrului „C. I. Nottara” până în 1977, apoi la Teatrul Mic până în 1990. Ştefan Iordache a interpretat Regele în „Viziuni flamande” în 1968, Raskolnikov în „Crimă şi pedeapsă” în anul 1970, spectacol montat de Sanda Manu, apoi Hamlet în 1974, Consulul Groti în „Să îmbrăcăm pe cei goi” în 1978, Richard de Gloucester în „Richard III” în 1983, Iisus în „Maestrul şi Margareta” în 1980, în regia Cătălinei Buzoianu. A continuat cu Generalul Cearnota în „Fuga” de Mihail Bulgakov în anul 1995 şi, în 2000, cu John Barrymore din „Barrymore”, piesă montată de Gelu Colceag. Ştefan Iordache s-a remarcat şi în spectacole de musical. A jucat în „Au fost odată două orfeline”, „Adio, femei!” şi „Bună seara, domnule Wilde!”. În 2003, a jucat în „Lolita”, după Nabokov, spectacol la Teatrul Mic, în regia Cătălinei Buzoianu, cu o adaptare scenică semnată de Mihaela Tonitza-Iordache. În 2004, a interpretat rolul Alex din „Alex şi Morris”. Cel mai recent rol al său este Prinţul Potemkin în piesa „Ecaterina cea Mare”, de George Bernard Shaw, pusă în scenă, în 2008, de regizorul Cornel Todea la Teatrul Naţional Bucureşti, în care parteneră de scenă i-a fost Maia Morgenstern. A primit Premiul UNITER pe anul 2001 pentru cel mai bun actor, pentru rolul titular din „Barrymore”. În anul 2004, la editura Nemira, a apărut cartea „Regele scamator, Ştefan Iordache”, semnată de criticul teatral Ludmila Patlanjoglu. Lucrarea este o biografie a actorului şi cuprinde şi memoriile pe care actorul a acceptat să şi le scrie, în mod special, pentru această carte. Pe coperta „Regelui Scamator”, actorul aminteşte o predicţie a bunicii sale: „Bre, muică, tu scamatoriu o sa te faci!” şi îi şi răspunde acesteia: „Mama mare, de acolo, pe oi fi, să ştii că zicerea matale, care acum îmi sună un pic şi a blestem, s-a împlinit”. Ştefan Iordache a debutat în cinematografie în 1964, în „Străinul”. Au urmat rolurile din „Dimineţile unui băiat cuminte” în 1966, „Bietul Ioanide” în 1979, „Pruncul, petrolul şi ardelenii” şi „De ce bat clopotele, Mitică?” în 1981, „Glissando”, în 1985, „Noiembrie, ultimul bal” în 1989, „Hotel de lux” în 1992, „Cel mai iubit dintre pământeni” în anul 1993, „Eu sunt Adam” în 1996, „Omul zilei” în 1997 şi „Faraonul” în anul 2004. Actorul a fost distins cu numeroase premii: Karlovy Vary 1964, pentru „Străinul”, ACIN 1978 pentru „Ediţie specială”, ACIN 1984 pentru „Glissando”, ACIN 1989 pentru „Noiembrie, ultimul bal”. Ştefan Iordache a primit, în anul 2006, Premiul de Excelenţă al Festivalul Internaţional de Film Transilvania. S-a remarcat şi prin colaborările pe care le-a avut cu solişti ai muzicii uşoare. Ştefan Iordache a înregistrat albume de muzică uşoară împreună cu Sanda Ladoşi şi Elena Cârstea, dar şi romanţe, interpretate împreună cu Gheorghe Dinică, Monica Anghel, Nelu Ploieşteanu şi Marius Mihalache. Cel mai recent album al său a fost lansat în 2007, „Magazinul de vise”, despre care spune că „este dedicat femeii, iubirii”.