Normele privind protectia drepturilor persoanelor cu handicap, promovate prioritar de Uniunea Europeana si aplicate cu sfintenie in comunitatea din care face parte de aproape doi ani si România, sunt sfidate cu seninatate la Bacau, unde semenii nostri tintuiti de soarta potrivnica intr-un fotoliu rulant nu au la dispozitie nici un taxi adaptat situatiei lor, desi legea prevede expres aceasta obligatie a transportatorilor.
O lege alunecoasa
Protectia incremenita in proiect pentru persoanele cu dizabilitati este demonstrata in prima instanta de insusi textul legii: „in termen de sase luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi, toti operatorii de taxi au obligatia sa asigure cel putin o masina adaptata transportului persoanelor cu handicap care utilizeaza fotoliul rulant”. In conditiile in care legea, aparuta in 2006, a suferit modificari, textul poate fi usor interpretat in sensul aplicarii obligatiei in sase luni de la ultima modificare – si nu de la aparitia legii. Dincolo de aceasta problema, la ora actuala termenul a fost in mod clar depasit si totusi in Bacau nu circula nici macar un taxi adaptat.
Autoritatile, neputincioase
„In afara de o masina a firmei Transport Bistrita, in Bacau nu exista nici un mijloc de transport adaptat. In privinta oricarei incalcari a legii privind protectia persoanelor cu dizabilitati, institutia care poate actiona este Inspectia Sociala”, a declarat Dana Tâtaru, director adjunct in cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Bacau.
Am stat de vorba si cu seful Inspectoratului Social Regional (ISR) Bacau, Ioana Calustian. „Nu exista nici un taxi adaptat in tara. Noi putem actiona doar la cererea Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap (ANPH), la sesizarea unei persoane cu dizabilitati (sau a insotitorului ei) sau in urma aparitiei unui material de presa”, a explicat Calustian. Mai rau, potrivit spuselor sale ISR nu poate aplica sanctiuni decât pentru impiedicarea unui control, asta deoarece legea nominalizeaza clar ANPH-ul ca si organism constatator si sanctionator al abaterilor precum cea referitoare la taximetristi. „Voi ridica problema la primul Colegiu Prefectural. Forul care emite taximetristilor autorizatiile pentru activitatea lor ar trebui sa stie ca se incalca o lege”, a mai spus inspectorul social sef.
O reactie similara a avut si Dorina Poinaru, presedintele Societatii Handicapatilor Fizic Bacau: „cine da autorizatii taximetristilor? De ce acea autoritate nu face nimic?”
„Autorizarea taximetristilor o facem in baza unei legi speciale, care prevede anumite conditii. Obligatia de a asigura masini adaptate pentru cei cu handicap nu este una dintre ele. Iar legea privind protectia persoanelor cu dizabilitati numeste ANPH-ul ca institutie responsabila cu constatarea si pedepsirea incalcarilor ei”, a declarat Mihaela Grosu, purtatorul de cuvânt al Primariei Bacau.
Cercul vicios s-a inchis la Camera Nationala a Taximetristilor – filiala Bacau. „Noi am discutat problema mai demult si stiam ca acea obligatie a picat. Si apoi adaptarea unei masini costa destul de mult si nici nu sunt solicitari pentru asemenea taxi-uri. Chestiunea o fi prioritara in UE, nu si la Bacau. Noi respectam legea taximetriei, legea lor e legea lor. In legea noastra nu scrie nimic de adaptarea masinilor”, a declarat presedintele Marcel Nechita. El a reprosat ca statul nu ofera subventii pentru adaptarea taxi-urilor la nevoile persoanelor cu handicap, un operator mai mic de taximetrie neputându-si permite „o masina adaptata care sa stea pe dreapta din lipsa de comenzi”. „Daca vor exista cereri clare, vom adapta o masina”, a mai spus Nechita.
Bacaul, jungla pentru cei in fotoliu rulant
Inexistenta taxi-urilor adaptate e doar una din problemele ce fac din orasul nostru o adevarata jungla pentru cei in fotoliu rulant. „Lunar distribuim persoanelor cu handicap legitimatii pentru transport urban gratuit, de care insa cei cu handicap locomotor nu se pot folosi”, a declarat adjuncta de la DGASPC. „Nu exista nici un bloc de locuinte adaptat, astfel ca unei persoane in fotoliu rulant care sta la ultimul etaj intr-un bloc cu patru niveluri ii va fi imposibil sa iasa din casa fara ajutor. Ar trebui sa nu se mai acorde nici o autorizatie de constructie fara respectarea adaptarilor pentru persoanele cu handicap”, a spus sefa ISR. „Cel mai rau e la oficiile postale, unde rampele sunt periculoase si pentru oamenii normali si nu pot fi folosite sub nici o forma de cineva in fotoliu rulant”, a semnalat presedintele SHF. Potrivit explicatiilor Dorinei Poinaru, soferii nu respecta locurile de parcare destinate exclusiv persoanelor cu handicap, iar Politia nu ia nici o masura. Probleme cu accesul fotoliilor rulante sunt in continuare in institutiile administratiei locale, farmacii sau scoli. „Accesibilitatile constituie cea mai mare problema a persoanelor cu handicap locomotor din România. Libertatea de miscare este punctul de start catre o viata normala”, a mai spus Poinaru.
Alin LEANCA, Cristinel AIOANEI
