Liberalii se lanseaza

Ieri la prânz liberalii s-au lansat in cursa pentru parlamentare. La televizor vorbea Petre Roman, un “freshmen” liberal iesit tocmai din uterul politic fesenist la intâlnirea de peste ani cu marea si libera initiativa. In propriul congres liberalii s-au dat rotunzi. Au facut si-au dres, intr-o guvernare parca fara egal. Infrastructura tarii ii contrazice: dupa patru ani, Executivul a reusit sa faca doar 5 kilometri de autostrada, de unde si eticheta deloc ofertanta de “Guvern al celor 5 kilometri de autostrada” pe care opozitia o ataseaza fruntii guvernamentale a cabinetului Tariceanu. Niciun cuvânt despre PDL, colocatarul de palier ideologic. De unde oare aceasta superstitie? Unele voci sustin ca aliantele inca fertile din teritoriu, care mentin in viata alianta DA (PNL-PD) la un nivel strict capilar, se fac vinovate de aceasta evitare asumata a subiectului “PDL”. Eu cred ca realitatea e cu totul alta. Intr-un interviu de data recenta, consilierul politic al lui Tariceanu – Tal Silberstein – a sugerat ca, aplicând o strategie politica particulara, PNL ar putea chiar lua locul PDL-ului in dreapta esichierului politic autohton. Ideea a fost vehiculata de Silberstein intr-un interviu publicat in “Jurnalul National” cu vreo luna inainte de alegerile locale la care PNL s-a comportat peste asteptari realizând un scor de aproape 20 la suta. Daca logica lui Tal Silberstein va fi pusa in continuare in opera, nu m-ar mira sa vad ca PNL ar lua locul PDL-ului in dreapta româneasca. Pe fondul gâlcevei neintrerupte dintre cele doua mari partide – PSD si PDL – un al treilea ingredient politic ar putea câstiga mai mult, cu mai putina adeziune electorala, devenind astfel elementul fara de care o guvernare democratica ar fi imposibila. Lipsa de claritate si concretete idelogica a PDL-ului, sarjele adesea necumpanite ale presedintelui Basescu, laolalta cu dependenta ombilicala a partidului de parintele spiritual de la Cotroceni, ar putea oferi PNL-ului un nesperat culoar electoral favorabil. Totusi, cu insi precum Petre Roman, al caror “timp politic” pare mai trecut ca oricând, mi-e greu sa cred ca Tariceanu va fructifica pe indelete sansa oferita, inexplicabil, de soldatii de plumb ai presedintelui.
Lucian BOGDANEL