Despre putere Puterea economica

Puterea economică a unei ţări stă în spatele puterii politice,militare, judecătoreşti sau a mass-mediei. Nu este vorba de determinare deoarece determinarile sunt reciproce. Nucleul puterii economice în zilele noastre este business-ul. Business-ul seamănă cu teatrul: are eroi, ticăloşi, dramatism şi vedete. Acest fenomen a intrat într-o epocă de spectaculozitate excesivă sau altfel spus de sclipire stridentă. Dacă ne referim la România postrevoluţionară şi aruncăm ochii pe lista celor 300 de milionari şi miliardari vedem o lume pestriţă, cu oameni credibili dar şi cu personaje acoperite cu o strălucire de staniol superficială. În toată lumea s-a conturat un nou sistem de creare a avuţiei dar în România acest sistem este dubios. Nimeni nu ştie cum au făcut unii dintre aceştia avere ,dar toţi vedem că au putere. Şi ce mai observăm noi uitându-ne ,nu neapărat la noi, ci la mai-marii americani ? Vedem stimaţi tovarăşi entuziasmaţi de capitalism că la ananghie economia de paiţă se clatină şi tot la stat ne uităm cu speranţe. Bănci cu tradiţie în SUA cad una după alta şi nimeni nu are curajul sa le cumpere şi stăpânii lor se uită cu disperare le Rezerva Federală sau la banca centrală, deci la stat. Nu ar fi cazul, oare, să ne redefinim şi noi poziţia faţă de rolul statului în economie? Ajutaţi, dragi liberali , aflaţi acum la putere, sarmanul nostru stat, transformat de voi în paznic de noapte. O să ajungă seismul şi la noi şi vom vedea cazând dramatic nu doar bursa ci şi băncile şi societăţile de asigurări. În loc să ne anunţaţi măsuri preventive , voi tot zâmbiţi electoral. Atât în ţările dezvoltate cât şi în România sistemele de creare a avuţiei sunt cu totul noi dar în România acest sistem este total diferit. În ambele părţi redistribuirea averii schimbă dramatic distribuţia puterii numai că exponenţii puterii sunt ,de asemenea, foarte diferiţi. S\ facem o scurtă enumerare a unor indicatori de evidenţă din economie şi să vedem care dintre ei sunt generaţi de milionarii români. O economie care creşte cu 8-9% anual sau semestrial ar trebui să genereze producţie de masă, marketing de masă, corporaţii, activităţi economice la nivel naţional, proletariat sau indicatori mai noi cum ar fi : produse specializate , nişe de micro-marketing , sau un nou cognitariat. Nici un indicator dintre cei enumeraţi nu prea se vede in creştere accentuată. Atunci ne punem intrebarea : de unde averile şi automat puterea celor 300 din topul românesc ? Poate ,găsiţi dumneavoastră, cititorii, răspunsul la această întrebare. Perioadele revoluţionare, cum este şi cea din România de după 1989 generează o întreagă faună şi floră stranie , de tot felul – atavişti, excentrici, rechini ai publicităţii, sfinţi şi excroci dar şi vizionarii şi revoluţionarii autentici. Toate aceste categorii produc bani. Problema pe care ne-o punem este aceea cu privire la felul banilor produşi de milionarii noştri. Oricum noua economie postdecembristă i-a recompensat bine pe cei care au avut informaţii ,pe curajoşi, pe tupeişti, pe escroci, pe şmecheri, pe hoţi şi pe foarte puţini întreprinzători cinstiţi. Dacă vorbim de activităţi şi muncă cinstită amintim că fabricanţii de maşini, baronii oţelului, magnaţii feroviari, mogulii petrolului şi cei financiari sunt înlocuiţi de mogulii de presă, stăpânii firmelor de computere si de comunicaţii. Privind pe tot globul observăm faptul că apare un spasm al contopirilor, al preluărilor, deposedărilor şi rearanjărilor financiare. Aceste fenomene sunt prezente şi în România dar întrebarea care se pune este: în favoarea cui se fac acestea? Unde ne va duce această zguduire în domeniul afacerilor? Milioane de români şi-au vazut ameninţate veniturile, locurile de muncă, modurile de muncă, viitorul nesigur şi puterea fragmentată. Investitorii, managerii, şi muncitorii au fost azvârliţi laolaltă în conflict şi confuzie. Aceste fenomene au în România o dublă cauză: ascensiunea cunoaşterii ca mijloc principal de obţinere a averii şi corupţia , şmecheriile şi tot felul de învârteli ca mijloc şi mai important de agonisire. Personal , îndrăznesc să afirm şi faptul ca marii economişti ai lumii, au omis a trata rolul puterii în crearea averii(profitului). De la un capăt la altul operele lui Milton Friedman , Paul Samuelson , Karl Marx şi ale altora nu au macar o idee despre corelaţia de mai sus. Ei tratează economia ca pe o maşină impersonală a cererii şi ofertei ignorând rolul puterii şi consideră că luptele pentru putere se anulează reciproc lăsând economia neafectată. Adevărul este însă altul: există constructori de imperii financiare flămânzi după putere şi energie risipită în răfuieli personale. Există riscul să constatăm la un moment dat ca profiturile sunt determinate mai curând de putere decât de eficienţă, că puterea este intrinsecă tuturor sistemelor economice, că este o componentă a procesului de producţie. FACTORUL PUTERE ÎN ECONOMIA ROMÂNEASCĂ AJUNGE TOT MAI IMPORTANT. PRIVIŢI LA LUPTELE DIN PARLAMENT CÂND SE FAC ALOCĂRILE BUGETARE, LA ORGANIZAREA LICITAŢIILOR SAU LA IMPLICAREA CONSIILOR JUDEŢENE ÎN ALOCAREA FONDURILOR. AVERE ,ÎNSEAMNĂ, DECI, PUTERE.
Comandor (r) dr. Vasile FLOREA