Realitatea de linga noi: Viata de câine

Trăiesc liberi şi nestingheriţi printre noi. Aparent sunt oameni normali şi doar ieşirile necontrolate ne pun în gardă că avem de-aface cu indivizi extrem de bolnavi şi periculoşi. Vorbesc singuri, se ceartă cu cineva plăsmuit doar în mintea lor, sunt extrem de agitaţi şi, lucru foarte importanţi, sunt exoneraţi de răspundere în faţa legii. Un astfel de personaj trăieşte de mai bine de 4 ani în preajma blocurilor turn de pe strada Mioriţei. Este nespălat, plin de scabie şi de păduchi, doarme şi îşi face nevoile pe unde apucă, dar în mod paradoxal este tolerat de toată lumea. Inclusiv de autorităţi, care l-au pozat nu odată… şi atât.

Visuri de om bolnav

Spune că îl cheamă Dumitru, iar în iarna trecută a dormit la etajul 10 al blocului 40 de pe strada Mioriţei. Odată cu încălzirea vremii s-a mutat într-o baracă situată pe strada Vulturului. Vecinii spun că acolo locuieşte de peste 3 ani fără ca nimeni să-l întrebe de sănătate. Dumitru are peste 25 de ani, nu vorbeşte cu nimeni decât atunci când, lihnit de foame fiind, cere ceva de mâncare locatarilor din zonă. În rest îşi plânge soarta în mintea lui bolnavă, se leagănă de zici că se rupe, pute de la o distanţă de peste 2 metri, îi înjură pe cei care îl alungă din faţa magazinelor şi face „talpă” cât e ziua de lungă. În zilele lui bune, când băieţii de cartier dau dovadă de mărinimie, omul nostru fumează câte o ţigară şi se procopseşte cu ceva de îmbrăcat şi de încălţat. În rest, aceeaşi viaţă de câine, acelaşi trai, de la care pare că şi Dumnezeu şi-a întors faţa. Dar Dumitru are totuşi şi personalitate. Ea iese în evidenţă în momentul când se apucă de înjurat şi devine ţâfnos din te miri ce şi când aruncă la tomberon mâncarea primită ca pomană de la trecători. Ar mai fi ceva…În mintea lui înceţoşată băiatul ar vrea să fie ajutat să ajungă într-un centru de specialitate, unde să aibă un acoperiş deasupra capului, să mănânce de trei ori pe zi şi unde să descopere din nou apa caldă, ca binefacere a civilizaţiei în care trăim. Toate acestea sunt doar visuri de om bolnav, fără nicio speranţă, acum în prag de iarnă.

Organele ştiu…

Băcăuanii care locuiesc la blocurile turn şi prin împrejurimi spun că băiatul ar fi de undeva de pe lângă Moineşti. Nimeni nu a putut în schimb să precizeze locaţia exactă. Cercetările se învârt în jurul comunelor Sănduleni şi Scorţeni. Dumitru a fost interogat(sic!) de doi asistenţi sociali şi de un poliţist comunitar. L-au găsit „acasă”, la etajul 10, unde se ghemuise de tot din cauza frigului. Cei de la Serviciul de Public de Asistenţă Socială(SPAS) a primăriei Bacău au notat de la distanţă ceva în agendele lor şi duşi au fost. Locatarii din bloc au declarat că nu este pentru prima dată când asistenţii sociali încearcă să rezolve situaţia băiatului, dar lucrurile se împotmolesc undeva prin hăţişurile birocraţiei. De la SPAS ni s-a comunicat că „ avem în atenţie orice caz nou social. De regulă poliţia primăriei ne sesizează, iar noi acţionăm în consecinţă. S-a întâmplat să ştim de cei care locuiau în hrubele alea subterane de lângă CET, ne-am dus la faţa locului şi am descoperit că oamenii ăia erau de prin Adjud, din Mărăşeşti. Nu stau niciodată multă vreme într-un loc. Ştim şi de cei care s-au aciuat la Unitatea de Primire Urgenţe din Spitalul judeţean. Sunt oameni pe care-i avem în baza noastră de date şi încercăm să rezolvăm pe cât posibil toate aceste situaţii disperate”. Funcţionarii de la SPAS spun că şi-au făcut treaba şi în cazul lui Dumitru, numai că legal, competenţa cade pe umerii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului(DGASPC) Bacău.

Poliţiştii din Scorţeni l-au amendat

Una peste alta am aflat că băiatul se numeşte Căldăraru Dumitru şi este într-adevăr din comuna Scorţeni. Are 29 de ani, iar pe maică-sa o cheamă Smaranda. La fel ca în sutele de cazuri de copii abandonaţi, Dumitru are trecut în certificatul de naştere, la rubrica numele tatălui, specificaţia, „natural”. Probabil sătul de traiul de câine de acasă, a decis să boschetărească prin Bacău. Între SPAS şi DGASPC s-a derulat o vastă corespondenţă ce priveşte identitatea băiatului şi modalităţile prin care ar putea fi integrat în familie. Dar în aşteptarea măsurilor concrete omul nostru umblă cu pantalonii mai mult în vine, se scarpină până la sânge şi doarme pe unde apucă. Probabil că la Scorţeni nimeni nu-i simte lipsa, dar dacă promisiunile autorităţilor sunt optimiste, ele sunt greu de pus în practică. Câtă vreme familia Căldăraru nu locuieşte pe raza comunei. „Ştiu de băiat, a stat undeva pe la o casă de copii, a fost internat şi pe la Psihiatrie, dar părinţii, familia, nu locuiesc la noi în comună. Am primit pe numele lui mai multe amenzi date pentru tulburarea ordinii şi liniştei publice, care cu siguranţă nu le va plăti nimeni. L-am îmbrăcat în urmă cu câţiva ani, dar a dispărut şi lumea spunea că se duce la nişte rude la Bacău. Nu ştiu cât de adevărate sunt toate astea”, au spus câţiva săteni din comună.
(Florin NISTORESCU)