Doua decenii de victorii talibane

Cineva din presa le-a spus talibani si se crede ca au disparut din peisajul politic o data cu esecul taranistilor de la alegerile din 2000. Dar, asa cum talibanii veritabili s-au strecurat pe lânga trupele americane in Afghanistan, derivatii lor mioritici s-au fofilat prin politica si vor sa ajunga din nou in fruntea bucatelor. Putini au observat ca PD-L este urmasul in linie strâmba al PNT-CD-ului din primul deceniu post-decembrist, partid istoric care mai exista doar cu numele. Pentru adevaratii talibani, care inca il mai deplâng pe Corneliu Coposu, apropierea de imaginea PL-D este o veritabila blasfemie. Partidul prezidential, considera ei, isi are sorgintea in FSN, deci in fostul partid comunist. Nimeni din PD-L nu si-a varsat sângele in munti, in asteptarea invaziei americane izbavitoare, ca sa faca apoi puscarie la Sighet. Ca sa demonstrez insa punctul de vedere mai inainte enuntat, trebuie sa arat ca Traian Basescu a confiscat pe nesimtite tot programul de lupta al taranistilor si toate metodele lor murdare de a razbi in politica. Incepem de la acel stânga-mprejur ideologic, facut de ambele partide: PNT-ul de dinainte de razboi era un partid de centru-stânga, dar s-a orientat spre dreapta dupa 1989; PL-D a fost mai expeditiv, facând conversia intr-o singura noapte. Asta este cea mai buna mostra de demagogie si oportunism, dar in România merge. Si unii si altii au pompat bani si favoruri intr-un grup de mestecatori de vorbe, auto-propusi ca singuri intelectuali ai neamului, numiti generic „societatea civila” – aceiasi insi facând parte dintr-o o mie’s’una de organizatii „apolitice”. Taranistii si pdl-istii au creat si alimentat o presa hipertrofiata, agresiva, bazata mult pe acuzatii si foarte putin pe demonstratii. Au facut apel, si unii si altii, la forta strazii pentru a-si da jos adversarii politici. Programul PNT, de fapt Declaratia de la Timisoara, a fost implinit peste ani de PDL, inclusiv in punctele nepopulare in 1990, condamnarea oficiala a comunismului si lustratia.
In cel mai bun an al sau, PNT a atins doar 14 la suta din preferintele electoratului; deghizat in PDL a ajuns la un procentaj dublu. Este pragul critic. Daca vor ajunge unitatile de masura ale arivismului, mini-bocii, la mai mult, va fi vai de mama României. (Cornel Pinter)