Zilele Buhusiului, sarbatorite odata cu venirea toamnei, exemplifica magia spectacolului artistic, cristalizând ideea ca buhusenii sunt datori vietii nu numai cu incrâncenarea unui anumit numar de ani, ci cu macar câteva clipe de fericire pe zi.
Odata cu inserarea, in prima zi a evoluat, impreuna cu ansamblul Busuiocul, un ansamblu folcloric buhusean condus de catre prof. Mariana Barcan, un artist aservit pâna la identitate spectacolului artistic folcloric. Recitalul a facut sa erupa din inimile buhusenilor o larma vesela care, in ceea ce o priveste pe Mariana Barcan reda vadit faptul ca este o adevarata si unica trezoriera a folclorului autentic, a datinilor strabune moldave la Buhusi. A urmat Daniela Condurache, care ascultând-o induce intrebarea: pentru ce creatia folclorica nu mai izbucneste din vatra satului si pentru ce acum oamenii nu mai vor sa are pamântul, sa-l semene, sa-l praseasca si sa culeaga roadele ?!
Artisti ai sufletului
Glasul Anastasiei Lazariuc a insufletit iubiri. E atât de frumoasa si de placuta incât ramâne in amintire si umbra ei fulgerata de reflectoare, ca un trup diafan prin care se stravede nimbul pasiunii. Ansamblul Satra din Chisinau a atenuat intr-un fel prostestul impotriva intesarii folclorului cu piese imbolnavite, aduse in planul artizanului, si a cucerit publicul, desi de un timp toate spectacolele sunt invadate cu muzica si dansuri tiganesti interpretate artificial. Alb si Negru au fost cuceritori, daruitori ai cântecului dulcei inrobiri a inimii, apoi a fost Anda Adam, cu glasul ei ca o salvoslavie laica a iubirii si cu o daruire fizica de o gingasie ca o inciudare celui ce se lasa pradat de iubiri fara speranta. Banditos, fosta trupa Bosquito, a incântat publicul. Gina Pop si Tavi Collen i-au fermecat pe buhuseni, au fost romantici si inepuizabili. In cea de a doua zi, Gelu Voicu a reamintit ca odinioara cântecul crestea la cer din brazdele imbrumate, ori de abia dezapezite, reavane si scaldate in aburi, din muntii si apele din glia neamului si de la tarmul maarii, de la taranul român, ostenit sau defatat, inveselit ori rapus de suparare. Carmen Radulescu, onesteanca, a revenit surprinzator readucând vraja, adâncind si durerea si alinarea, impaunându-le intr-o jertfa idoleasca pentru fericire, intr-o dragoste pe care ochiul o vede, urechea o aude, numai inima se rupe daca o simte. Cântecele Corneliei Catanga si ale lui Jean Padureanu au reverberat intr-o animatie ferventa, meditatia, au impus veselia din orizonturi sumbre, ca si cum un visator ar preschimba in inchipuire niste gloabe de cai in armasari nazdravani cu praf de pusca scaparat in copite. Cristina Rus a insufletit un limbaj gestual care coexista si instapâneste in creativitate, cu un glas lin ce a invaluit Buhusiul intomnat. Anna Lesko transfigurata pe scena intr-un iures a revigorat pasii dansului exploziv intr-o flexibilitate coregrafica ce descrie unduiri suave si a furnicat publicul prin verva tineretii. Frumoasa ca un viezure de plus, Anna Lesko sfredeleste inimile ca fuiorul focului mistuind o claie. Fara vocea ei, iubirea ar fi urâta, vocea ei intra in piept fara sa-l strapunga si il imbaalsameaza fara sa ii inaduse inima sau sa i-o smulga.
Octavian Ursulescu, cuceritor
Prezentator a fost Octavian Ursulescu. Asa cum il stim, a fost cuceritor, ca mierea vinului inveselitor, cu o conversatie inepuizabila si neuniforma, fiind unul dintre putinii vorbitori ai unei cohorte de fraze care insfaca publicul fermecat, ce se lasa de bunavoie apasat de jugul mitului iubirii pentru muzica, pentru informatii din universul muzical si maiestria spectacolului. Desi nu au evoluat la aceasta editie sarbatoreasca buhuseana in culise s-au aflat Denis si Catalin de la Autentic, doi solisti incântatori, cu o voce calda ca zborul unduitor al brizei peste talazuri si Anna care, furisata pe lânga colturile scenei a fost zarita si aplaudata de spectatorii buhuseni. Adorabila si cu un glas cuceritor i-a fost aclamat numele fiind voita de public pe scena. Intreg spectacolul a frânt pentru doua zile avântul stupid al multor serbari si manifestari stereotipe, anoste, care nu se mai sfârsesc si sunt modurile deposedarii buhusenilor de orice prilej de bucurie, de arta estetica si de cultura. Aurel V.Zgheran
