Daca te simti vizat, tu esti!

Precizez din start că nu fac referire la o persoană anume, ci la şefi în general. Şi îi exclud pe cei din societăţile private. Pentru că aici criteriul numirii este, în cele mai multe situaţii, competenţa. Asta pentru că orice patron vrea să aibă în fruntea societăţii coordonatori ce le vor aduce mai mulţi bani. Cu totul şi cu totul altfel stă situaţia în instituţiile de stat. Aici, profitul nu contează, banul circulă în sens invers, spre buzunarele celor ce conduc. Competenţă profesională, calităţile manageriale, flerul şi alte evidenţe nu contează. Cine a zis că trebuie aşa ceva? Nu contează nici studiile, uneori superioare la facultăţi inferioare şi de cele mai multe ori terminate la întâmplare. Aici funcţionează doar influenţa de care persoana în cauză beneficiază. Legăturile sale politice, de rudenie sau de altă natură, inclusiv amoroase. Orice om vede şi se minunează ce personaje, care par desprinse de la „Cartoon Network”, ne sunt „lideri”. Ezitanţi la început, aburcaţi în funcţie de politruci stăpâni peste un vremelnic ciolan, ei devin repede plini de sine şi, de cele mai multe ori, ajung chiar să se creadă competenţi. Mai mult decât atât, ajung să-şi construiască, în minţile lor bolnave, o carieră anterioară de mare anvergură, care i-a propulsat în frunte şi, cu timpul, paranoia se instalează definitiv iar ei ajung să fie convinşi de ceea ce-şi imaginează că au făcut. Desigur că, dacă-i iei puţin şi-i „scuturi” o să constaţi că băieţii habar n-au pe ce lume trăiesc. Şuncile încep să le strălucească precum aurul şi broboanele de sudoare li se par diamante ce apar din strălucirea minţii. Îşi însuşesc rapid aroganţa, tupeul obraznic şi, bineînţeles, toate realizările subalternilor, minţind cu neruşinare, doar-doar or sta tolăniţi cât mai mult în scaunul lor directorial. Ţin de scaunul ocupat ca unul ce stă să se înece de colacul de salvare. Identifică rapid potenţialii contracandidaţi şi, normal, le dau la cap, la gioale, unde-apucă, trecând peste cadavre în numele sfântului ciolan. Bineînteles că, odată ce s-au văzut şefi, ei nu mai discută cu muritorii de rând decât din vârful buzelor, în scârbă. Pe de altă parte, funcţionează constant pupincurismul şi servilismul faţă de cei ce i-au susţinut şi ajutat să se caţere pe tron, sau faţă de şefi mai mari. Funcţia îi face în scurt timp să se creadă nemuritori, intangibili şi chiar dotaţi cu o inteligenţă specifică geniilor. Săracii, uită că şefia e vremelnică dar, vai de ei! Prostia e eternă.
(Olimpia FILIP)