Intâlnire cu varza (birocratica) de Bruxelles: Delegatia CJ Bacau, prestanta onorabila la saptamâna europeana a regiunilor

La prima participare la “Saptamâna europeana a regiunilor”, Consiliul Judetean s-a ridicat la inaltimea evenimentului. Seful delegatiei bacauane, Dragos Benea, s-a intâlnit cu omologi din Spania si Polonia. Presedintele CJ a concluzionat ca judetul Bacau are nevoie de un adevarat grup de “lobby” pe lânga institutiile europene. Participantii la Open Days au facut cunostinta si cu lucrarile cunoscutului pictor bacauan Ion Maric.

Sufocată de criza financiară internaţională, Belgia birocraţiei europene a reuşit să strângă rândurile la timp, organizând cu succes, în intervalul 6 – 9 octombrie, „Săptămâna europeană a regiunilor şi oraşelor”, pe scurt „Open Days” 2008. Cu o prezenţă semnificativă, regiunile româneşti participante s-au ridicat la înălţimea aşteptărilor. Totuşi, un important decalaj, rezultat din modul de înţelegere a „lucrului” şi a interacţiunii cu Europa instituţională, s-a făcut resimţit la nivelul delegaţiilor româneşti (un exemplu elocvent, oficina de reprezentare a Consiliului Judeţean Bacău pe lângă Comitetul Regiunilor numără un singur membru, pe când biroul similar al Comunităţii Valencia înglobează aproape 50. Cu o singură deosebire, cea a zonei metropolitane Oradea, unităţile administrative româneşti reprezentate la Bruxelles se confruntă cu aceeaşi problema, a deficitului de reprezentare).

O capitală „închiriată”

Capitala Belgiei e un oraş vândut într-o proporţie covârşitoare. Ai senzatia că bruxellezii locuiesc cu chirie şi dispensă în propriul oraş. Mai mult, datorită expansiunii fulminante a Uniunii Europene, numeroşi giganţi din domeniul „imobiliarelor” au achiziţionat sute de clădiri şi spaţii destinate birourilor. Reculul financiar actual nu a făcut decât să complice o situaţie deja scăpată de sub control: peste tot vezi anunţuri mari de închiriere, care titrează „A louer”, urmate de numărul de telefon aferent. Însă, respectivele imobile par mai părăsite ca oricând, chiriile prohibitive ţinând la distanţă potenţialii clienţi. Bruxelles-ul adoarme în fiecare seară la picioarele Fortis-ului şi a Dexiei. Aproape că nu există clădire în perimetrul zero al capitalei pe care să nu distingi o plăcuţă ce te anunţă că imobilul cu pricina e proprietatea uneia dintre cele două bănci. Impresia generală e că voiajezi printr-un oraş care munceşte enorm pentru a-şi plăti chiriile la scadenţa convenita cu proprietarii nevolnici. Între timp, năpasta picajului burselor din lumea întreagă a făcut ca cele două stabilimente bancare să ajungă pe buza prăpastiei: Fortis a fost cumpărată de franţujii de la BNP Paribas, iar pentru Dexia, Guvernul condus de Yves Leterme a promis o injecţie financiară de vreo 7 miliarde de euro (în calcul e şi sciziunea băncii franco-belgiene). Ghinion. La ştiri şi în presa scrisă se invocă Apocalipsa. E normal, fiindcă oamenii de aici au inventat băncile moderne şi amalgamul de instrumente financiare care, iata, s-a răsfrânt, în cele din urmă, împotriva lor. Dar lucrurile rele se cam opresc aici, căci focarul birocratic al Europei este un „loc” ideal. Am văzut nenumărate parcări supra şi subterane, majoritatea private, pasaje rutiere şi nesfârşite piste destinate bicicletelor. Te împiedici literalmente de tot felul de parcuri şi părculeţe, improvizate în fiecare colţişor accesibil. Cultul pentru bicicletă e la el acasă: am văzut chiar funcţionari europeni, de toate rangurile, mergând la lucru cu acest comod mijloc de transport. Metroul e de vis, iar clădirile din centrul istoric al oraşului – începând cu cele din arhicunoscuta Grand Place – sunt patrimoniu UNESCO. Gunoaiele există şi sunt vizibile. N-am văzut aşa-numitele „europubele” pentru că locuitorii selectează deşeurile în saci distincţi, pe care-i depozitează la capăt de stradă, de unde aceştia sunt ridicaţi de maşinile operatorului de salubritate. Aeroportul „Naţional” este o poveste în sine, ca şi Palatul Regal care, din pricina dimensiunilor generoase, lasă impresia c-ar fi nelocuit. Parcul „MiniEuropa” este o altă atracţie de primă mână. Situat în vecinătatea celebrului „Atomium”, MiniEuropa este un rezumat imobiliar la scară redusă al principalelor oraşe europene. Capitala României este reprezentată în parcul miniatural prin Palatul Mogoşoaia. Nu in ultimul rând, impozanta catedrala bruxelleza St. Michael si St. Gudula te lasa cu gura cascata de admiratie. Lacasul de cult este sediul primatului Belgiei, arhiepiscopul de Mechelen-Bruxelles, cardinal Godfried Danneels.

„Ateliere” pe teme variate

Uvertura Open Days s-a consumat luni, 6 octombrie, în chiar sediul Comitetului Regiunilor din Rue Belliard, situat în proximitatea sediului Comisiei Europene (cladirea Berlaymont). Într-un spaţiu relativ insuficient, cele peste 200 de regiuni participante, cu aproape 6500 de delegaţi, au fost nevoite să-şi improvizeze standurile de (re)prezentare. În nu mai mult de 2 metri pătraţi, angajaţii CJ Bacău au amenajat un stand care a trecut cu brio testul de exigenţă europeana in domeniu. Mă întreb, totuşi, ce s-ar fi întâmplat dacă Nadia Comăneci, imortalizată pe coperta albumului fotografic „Mărturisiri” (prezentat şi el la Open Days), ar fi venit în persoană la deschiderea Săptămânii europene a regiunilor. Probabil că standul băcăuan ar fi deturnat atenţia întregului auditoriu, iar preşedintele Comitetului Regiunilor, belgianul Luc Van den Brande, ar fi vorbit, cu stoicism, pereţilor. Administraţia băcăuană s-a achitat onorabil de obligaţii, la această primă participare la un eveniment de asemenea magnitudine, însă lucrurile nu trebuie să se oprească aici, aşa cum însuşi preşedintele CJ Bacău, Dragoş Benea, sugera. De altfel, delegaţia băcăuană a angajat mai multe întâlniri bilaterale cu regiuni omoloage din Spania si Polonia. Pe parcursul întregii săptămâni a fost organizată o suită de seminarii şi „ateliere” având ca teme de dezbatere problemele curente ale Europei, de la globalizare, până la scumpirea petrolului şi căutarea de (re)surse energetice alternative. Biroul de reprezentare a regiunii spaniole Cantabria a găzduit un interesant simpozion academic la care au participat şi profesorii Universităţii „George Bacovia” – Liviu Druguş, respectiv Dumitru Bontaş – cel dintâi sustinând o succintă alocuţiune pe tema managementului procesului de evaluare şi examinare a studenţilor. Eu însumi am participat la un workshop cu tema „Viaţa fără petrol şi gaze”. Fără a rupe gura târgului, în pofida subiectului stringent pe care l-au propus, dezbaterile din cadrul atelierului mi-au lăsat impresia că asist la o întâlnire care trebuia bifată, invariabil. In final, un gust amar ramas in urma experientei bruxelleze. Metafora care mi-a rasarit in minte e cea a masinii cu insuratei care pleaca in voiaj tragând dupa ea un manunchi de cutii de bere. Uniunea e masina, noi cutiile zgomotoase. Mai avem cale lunga pâna sa urcam in masinuta. Apropo, berea belgiana e formidabila. Nu insa in cutii de aluminiu.
Lucian BOGDANEL