Moastele cele mai iubite de credinciosii din tara noastra si din afara sunt, fara îndoiala, moastele Sfintei Parascheva, numita „cea grabnic ajutatoare si mult folositoare”.
Sfânta Parascheva de la Iasi se bucura în tara de un cult deosebit, mai mult decât toţi ceilalti sfinti care au moaste în România. În mod deosebit, în sarbatori, în posturi si în fiecare vineri, considerata ziua Cuvioasei Parascheva, vin multi credinciosi si se închina la racla cu credinta, aducând flori, daruri si îmbracaminte pe care le ating de racla Cuvioasei pentru a dobândi ajutor, sanatate si binecuvântare. Cu trei zile inainte sarbatoarea Sfintei Parascheva, Iasi-ul a fost luat cu asalt de sute si sute de credinciosi, veniti sa atinga si sa se roage la racla Sfintei .
Aceasta cu adevarat mare si vestita între femei, Cuvioasa si pururea pomenita Parascheva s-a nascut într-un sat al Traciei, Epivata. Parintii fericitei erau de neam bun si mariti, înavutiti cu multe averi. Dupa ce a trecut la al zecelea an, ades ea mergea cu mama sa la biserica Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si a auzit aceste dumnezeiesti binevestiri: „Cel ce voieste sa vina dupa mine, sa se lepede de sine si sa ridice crucea sa si sa urmeze Mie”. Îndată fiind cuprinsa de aceasta si iesind din biserica, a întâlnit un sarac. Ascunzându-se de maica sa si dezbrăcând hainele stralucite si luminate ce le purta, le-a dat lui si ea a îmbracat pe ale aceluia, luându-le pe acestea cu oarecare mestesugire înteleapta. Dupa ce a venit acasa si au vazut-o parinţii într-un astfel de chip, s-au îngrozit si au batut-o ca sa nu mai faca asa. Ea însa nu numai de doua ori, ci de trei ori si de multe ori se zice ca, dezbrăcând hainele sale, le-a dat saracilor, întru nimic socotind pentru aceasta ocarile, îngrozirile si nesuferitele batai ale parintilor. Apoi, fiindca nu mai putea suferi durerea duhului în suflet, fara stirea parintilor si a celor de un sânge cu ea si a multimii slugilor, a ajuns la Constantinopol. Iar preafericita fecioara, venind la Iraclia din Pont si sosind la un oarecare locas dumnezeiesc al Maicii lui Dumnezeu si intrând în el cu bucurie duhovniceasca, s-a asezat pe pământ si l-a udat cu lacrimi. Apoi s-a sculat si, prin ruga sa umplându-se de har, cinci ani întregi a petrecut în acest sfânt locas, tot felul de bunatati savârsind. De acestea, destul desafătându-se, a trimis Dumnezeu pe cei ce aveau s-o duca la Ierusalim, caci aceasta dorinta o avea si ruga pe Dumnezeu si pe Maica Lui de aceasta. Deci asa pregatita a iesit din biserica si îngradita cu ajutorul de sus, a ajuns la Ierusalim si îndestulându-se de toate cele sfinte si bune ale Ierusalimului, unde si „blândele picioare ale Mântuitorului meu Hristos au calcat” si saturându-se si zburând prin pustiul Iordanului ca o pasare, a nimerit la o viata cinstita de calugarite pustnice si a intrat aici.
Aflam si povestirea de stramutare a moastelor ei din orasul Constantinopol aici, la Iasi. „Patriarhul Constantinopolului, Partenie, batrânul, luând bani de la domnitorul Moldovei Vasile Lupu ca sa platească datoriile Patriarhiei, atârnând de zidul Fanarului din Constantinopol sfintele ei moaste ce se pazeau de Patriarhie, le-a trimis aici catre stapânitorul Moldovei”. Iata ce zice Cantemir, domnitorul Moldovei: „Sfânta Parascheva, precum aflam din cartile bisericesti, era stapână a satului Epivatelor, pe care apoi l-a câstigat Apocavcos, voievodul însusi stapânitor Andronic Paleologul. Sultanul Murad al IV-lea a dat voie domnitorului Moldovei, Vasile, sa mute sfintele ei moaste din biserica patriarhala a Constantinopolului. Le-a câstigat acestea pentru cele multe si mari binefaceri si slujbe facute Sfintei Biserici celei mari; ca din însasi veniturile sale a platit peste 260 de pungi de aur ce datora ea turcilor si crestinilor. Însa, fiindca la turci este interzis a stramuta mort peste trei mile, afara de trupul sultanului, a cheltuit peste 300 de pungi la Poarta otomana, ca sa ia voie pentru stramutarea sfintelor moaste si ca sa ia porunca catre un Capugibasa, ca sa le însoteasca în Moldavia. Toată povestirea aceasta a stramutarii acesteia este zugrăvita pe peretele de amiazăazi al bisericii Sfintilor Trei Ierarhi, unde se afla sfintele ei moaste. Între alte lucruri se înfatiseaza acolo si Capugibasa cu ofiterii lui mergând la petrecerea sfintelor moaste”.
Organizare ireprosabila
Anul acesta, pelerinajul la moastele Sfintei Parascheva pare ca s-a desfasurat in alte conditii, fara prea multa imbulzeala. Un merit deosebit a revenit jandarmilor ieseni, ajutati frateste de colegii lor din cadrul Gruparii Mobile de Jandarmi Bacau. Efective importante de jandarmi ai Gruparii Mobile Bacau s-au aflat in aceste zile la Iasi, asigurând un climat de ordine si liniste, fapt ce a dus la diminuarea cozilor si aglomeratiei in jurul raclei. Faptul ca moastele au fost expuse intr-un loc ce permite aceesul pe doua rânduri al credinciosilor, a usurat mult munca jandarmilor. Prezent in mijlocul acestora, col. Viorel Cristea, comandanul Gruparii Mobile de Jandarmi Bacau, a avut ocazia sa se intâlneasca aici cu fostul sef al Gruparii, col. (r)Vasile Danila, care si-a manifestat bucuria reintâlnirii cu fostii colegi dar si cu ziaristii. Trebuie mentionat faptul ca jandarmii ieseni si cei bacauani au avut in cpt. Mihai Cojocariu, ofiter cu relatii publice in cadrul IJJ Iasi, care se transferase la IJJ Iasi dupa ce activase pâna in 2003 la Gruparea Mobila de Jandarmi Bacau, precum si in cpt. Marius Taranu, ofiter relatii publice la Gruparea Mobila de Jandarmi Bacau, doi profesionisti de o amabilitate desavârsita, ei fiind oricând la dispozitia presei. Iar informatiile curgeau pe banda rulanta, pentru ca in fiecare clipa situatia se modifica. Duminica, in jurul orei 15, sosisera 50 de autocare din comuna Voluntari, din judetul Ilfov, in care se aflau peste 4.500 de oameni. Bucurestenii adusesera cu ei medici si chiar o ambulanta! „In ultimele 24 de ore, peste 50.000 de credinciosi trecusera prin fata raclei in care se aflau moastele Sfintei Parascheva”, spunea cpt. Mihai Cojocariu, duminica dupa-pamiaza. Coada nu depasea 800m, iar lumea astepta cu rabdare. Unii adusesera de acasa covoare, obiecte de imbracaminte, pe care le atingeau de racla. Oamenii sosisera de pretutindeni, de la Suceava si pâna la Calarasi, multi se odihneau pe iarba din jurul Mitropoliei, altii pe scari sau pe scaunele aduse special. Din când in când, câte o maicuta mai oferera credinciosilor câte o portie de sarmale, aduse de la manastirea de unde veneau. Atmosfera era una linistita, iar ziua splendida, parca erai in plina vara. Iasul era in tinuta de gala, Ziua Sfintei Parascheva coincizând cu manifestarile dedicate Sarbatorilor orasului. Nici un eveniment deosebit, nici un incident.
Dan MINDIRIGIU
