Tara contrastelor

E clar, România a ajuns o tara a contrastelor. Traim intr-un stat care, chiar daca din anumite puncte de vedere pare ca face parte din lumea a treia, pe de alta parte ne putem mândri ca seamana cu Statele Unite ale Americii. Asta pentru ca tara noastra draga este una a tuturor posibilitatilor. Este locul in care (precum in India, spre exemplu) nu prea mai exista patura de mijloc. Suntem doar doua clase, cea de jos, cu grija zilei de mâine, cu probleme, cu salarii si pensii mizere, cu griji si cu nevoi si acei oameni putred de bogati care conduc cele mai luxoase masini de pe continent. Locul unde unii „traiesc” cu pensii de 3 lei, la propriu, iar altii defileaza cu vile impozante, salarii de zeci de mii de euro, conturi exorbitante. Unde nu se mai tine cont de nicio regula a bunului simt si unde cei cu functii inalte au ajuns sa bage mâna pâna la umar in avutul public. De suferit au tot batrânii care se cearta pentru o palma de pamânt si sunt trimisi dupa gratii, tot cei care fac puscarie pentru te-miri-ce, tot tinerii care, desi sunt absolventi de scoli inalte, nu isi pot gasi un loc de munca decent in propria tara, tot cei de vârsta a doua care, daca printr-o intâmplare nefericita, ramân someri nu-i mai angajeaza nimeni, in pofida multiplelor specializari pe care le au. Traim intr-o tara infecta, cu oameni care dau dovada de caracter abject, pusi numai pe inavutire si care isi vad doar interesul propriu. Un loc „pitoresc” in care un amarât de Logan a ajuns sa coste câteva zeci de mii de euro, unde certurile dintre seful statului si primul ministru au devenit ceva la ordinea zilei. Doar in tara paradoxurilor se poate discuta si face un intreg scandal national din marirea lefurilor si a pensiilor exact in momentul unei crize financiare mondiale care afecteaza chiar si cele mai prospere state. Doar la noi, in România, se poate face campanie electorala desi aceasta inca nu a inceput si nimeni nu are de suferit. Pentru ca, daca se poate, de ce nu?