Reforma educatiei, intre Basescu si Adomnitei

Aflam ca ex-ministrul Cristian Adomnitei pregatea un mare Raport al învatamântului pe anul 2008, care sa-i confirme maretele realizari. Ramas neterminat, pe de o parte datorita intenselor pregatiri de nunta, pe de alta, datorita debarcarii poe nepusa masa a junelui ministru, raportul lui Adomnitei era, de fapt, o reluare comentata a unui raport mai vechi si, prin comparatie directa, ar fi trebuit sa evidentieze plusurile colosale la capitolul calitatea educatiei, „marca Adomnitei”. Nu conta deloc faptul ca punctele tari ale sistemului românesc de invatamânt dispar unul câte unul, ca scoala româneasca a fost pusa rusinos la colt prin criteriile de evaluare OECD-PISA, ca dispozitiile noi zapaceau pe toata lumea prin incoerenta si ineficienta, ca diferentele dintre nivelul de pregatire al elevilor din mediul urban si al celor din mediul rural s-au adâncit catastrofal … Un raport lozincard, iresponsabil, care nu si-a propus nici o clipa sa ajunga la esenta. Adomnitei a plecat din Minister, dar nu si cei care au lucrat pe brânci la redactarea acestui raport sforaitor si care, tot mai rupti de crudele realitati ale invatamântului românesc, se intrec in a propune masuri dintre cle mai aberante pentru „o noua calitate in educatie”. Si iata ca acum vine presedintele Traian Basescu sa ne aiureasca. „Stapânul” de la Cotroceni a propus Guvernului noua obiective pentru Educatie, menite sa faca literalmente minuni pâna in 2015 si sa schimbe atât de spectaculos blazonul invatamântului românesc, incât sa ia fata Europei, ba chiar a lumii intregi. Ce propune, printre altele, Presedintia? Noua obiective stiintico-fantastice: situarea performantelor elevilor români la testele internationale (PISA, PIRLS, TIMSS) în topul primelor 10 tari ale lumii; trei universitati românesti în topul primelor 500 de universitati din lume; cresterea de cinci ori a productiei stiintifice si triplarea indicelui global de inovare; reducerea de aproape cinci ori a ratei de parasire prematura a sistemului de educatie; eliminarea diferentelor dintre învatamântul rural si cel urban; cresterea de zece ori a ratei de participare a adultilor la educatia permanenta; transformarea corpului didactic într-o elita profesionala a natiunii; centrarea scolii pe nevoile beneficiarului; alocarea a cel putin 7 la suta din PIB pentru Educatie si Cercetare… Si toate acestea, in numai sapte ani! La fel de socante sunt si măsurile şi acţiunile concrete de realizare a celor noua obiective, desi multe dintre ele par a avea noima. Dupa ce „treci” prin toate aceste „sclipiri geniale”, te intrebi de ce nu si-a trimis presedintele consilierii in concediu, ca sa poata lucra in liniste la reformarea invatamântului românesc, cu reprezentantii sindicatelor si cu un corp de elita, recrutat dintre slujitorii cei mai performanti ai scolii, cu o bogata experienta in domeniu si cu foarte multe idei cu adevarat novatoare. Cu gaselnite descoperite prin birourile prafuite de la Ministerul Educatiei sau de la Cotroceni, fara nici o legatura cu adevaratele provocari care stau acum in fata scolii, nu vom ajunge niciodata la primenirea sistemului instructiv-educativ.
Stefan OLTEANU