Presedintele, unul din cei 322

Cu acceptul unanim si vertical al Parlamentului, care a aprobat in prealabil colosalele mariri salariale din educatie, Basescu il calca in picioare pe Tariceanu cu setea de revansa a marinarului batut, in vremea copilariei, de toti golanii din cartier. Suit in patul conjugal la gramada cu “mafiotii 322”, presedintele nu putea gasi un mai bun si mai puternic argument de trânteala politica preelectorala. Lui T’ariceanu nu-i mai ramâne nimic: nici macar timp de discutii. Elastica, legea ii permite, totusi, sa contracareze avansul salarial promulgat de Basescu printr-o rapida ordonanta de urgenta. Premierul insusi a generat aceasta criza artificiala care, aidoma unui imens bulgare de zapada pornit din vârful muntelui, nu mai poate fi oprit de nicio propteala. Va fi premiata electoral insistenta presedintelui? Nu, atâta timp cât reverenta mimata ieri in fata sindicalistilor din educatie e luata ca atare de dascalime. Pe de alta parte, daca se va opune faptic maririlor salariale din educatie, Tariceanu va pierde o categorie sociala epuizata de-atâtea experimente “educationale”, insa va câstiga un bonus considerabil in zona electoratului matur si lucid din anumite orase ale tarii. Inghetarea salariilor in pragul iernii n-ar fi provocat indigestii nimanui. Insa finalul toamnei coincide, nesperat si, in egala masura, nefericit, cu alegerile parlamentare. Decizia presedintelui, corecta politic intrucât trimite in corzi un adversar de calibru, chiar in ajunul alegerilor, arata limpede ca si Basescu e unul din cei 322. Cel putin din punctul de vedere al logicii ce-i guverneaza initiativele. Din pacate, logica basesciana e optima doar in registru si mediu politic. In afara lui, ea se atrofiaza si devine una cu pamântul. Dupa patru ani scandalosi, din care pentru a pricepe ceva trebuia sa bâjbâi cu lumânarea, presedintele arata ca, daca nevoia o cere, poate fi una cu cei care i-au ticluit suspendarea. Adica cu cei pe care i-a socotit, la snop, banditi si mafioti.
Lucian BOGDANEL