Tariceanu, Pristanda si … sporurile din invatamânt

Aflat in vizita electorala la Câmpina, „premierul minciuna” Calin Popescu Tariceanu a asmutit si muncitorii câmpineni impotriva cadrelor didactice, spunându-le de câte sporuri si alte alea beneficiaza slujitorii scolii, care au indraznit sa-si revendice majorarea cu 50 la suta a salariilor, aprobata in unanimitate de cele doua Camere ale Parlamentului si declarata absolut legala de catre Curtea Constitutionala. Teatral ca intotdeauna, dar mai ales atunci când o face pe durul, Tariceanu s-a apucat sa numere pe degete sporurile de care beneficiaza un cadru didactic si, la numaratoare, i-au iesit douasprezece. Pe degete si nu pe un laptop Siveco. Aidoma „baiatului destept” Pristanda, decupat de Caragiale din realitatea româneasca a vremii sale, Tariceanu a inceput numaratoarea cu sporurile „de la Primarie”, sporurile de stres si de continuitate. Consilierul lui pe probleme de invatamânt ar fi trebuit sa-i spuna, insa, ca aceste doua sporuri fusesera introduse cam de multisor in salariul de baza, iar sporul de vechime, al treilea spor citat de premier, se acorda si celorlalte categorii de bugetari, nu numai cadrelor didactice. Salariul de merit si gradatia de merit se acorda unui procent foarte mic de cadre didactice si, ceea ce iar trebuia sa i se spuna primului ministru, nu pot fi luate impreuna. Adica, ori salariu de merit, care se acorda pentru un singur an scolar unui numar limitat de cadre didactice, ori gradatie de merit, care se acordă, prin concurs, doar pentru 16 la suta din posturile didactice existente în unităţile de învăţământ dintr-un anumit judeţ. In ce priveste acel 15 la suta acordat „pentru conditii speciale”, ca sa-l citam pe premier, acesta se acorda numai cadrelor didactice care predau in scolile speciale, adica unui numar foarte mic de slujitori ai scolii. Acel „substantial spor de director”, de care a mai vorbit la Câmpina premierul Tariceanu, nu este chiar atât de de tentant, dovada fiind situatia existenta in toate judetele tarii, unde peste 50 la suta dintre unitatile scolare sunt conduse de directori cu delegatie, pentru ca nici un cadru didactic nu mai vrea sa participe la concursul pentru ocuparea postului de director sau de director adjunct. Sporul de doctorat este, intr-adevar, de 15 la suta din salariu, dar de acest spor beneficiaza doar cadrele didactice care detin titlul de doctor in stiinte, iar acestea sunt putine la numar in fiecare judet, iar pentru sporul de dirigentie, de 10 la suta, cadrele didactice trebuie sa faca fata unor numeroase responsabilitati. Concret: dintre toate sporurile enumerate de Tariceanu, doar doua sunt cele de care beneficiaza majoritatea cadrelor didactice: sporul de vechime si sporul de dirigentie. Ar mai fi de adaugat acel 5 la suta pentru „sporul de rural”, de care beneficiaza numai cadrele didactice care predau in invatamântul rural. Dar, pentru a putea beneficia de toate cele opt sporuri prevazute in Legea invatamântului (Statutul pesonalului didactic), un profesor ar trebui sa aiba peste 10 ani vechime in invatamânt, sa predea la o scoala pierduta in creierii muntilor, sa fie un metodist exemplar si, in acelasi timp, sa fie director de scoala cu peste 1000 de elevi, sa fie si inspector scolar, si doctor in disciplina pe care o preda sau intr-o disciplina inrudita, sa aiba si salariu de merit si gradatie de merit, ceea ce este de domeniul SF. Daca ar fi consultat fugar Statutul pesonalului didactic, Tariceanu ar fi aflat repede modalitatea de salarizare a personalului din învăţământ, condiţiile în care se acordă sporurile şi indemnizaţiile, precum şi perioada pentru care sunt acestea acordate. Dar Tariceanu nu si-a propus asa ceva, el si-a propus doar sa puna la colt cu orice prilej „dascalimea”, sa asmuta impotriva cadrelor didactice toate categoriile de salariati si sa declare cu voce de tunet ca majorarea salariilor in invatamânt ar aduce Apocalipsa peste economia româneasca, „foarte sigura, foarte puternica si foarte stabila”. Nu criza mondiala ar putea sa zdruncine economia româneasca, nici cheltuirea abuziva si iresponsabila a banului public de catre guvernul liberal, nici infiintarea agentiilor nationale clientelare, nici „ingineriile destepte” care deviaza fonduri uriase spre marile firme liberale… Singura „gaura neagra” care ar putea inghiti toata economia României este, dupa spusele lui Tariceanu, majorarea salariilor din invatamânt. Si, culmea, sunt inca multi cei care s-au lasat imbroboditi! (St.O.)