Exista o suma de discutii nesfârsite pe tema formarii viitorului Executiv. Toate, nu reusesc sa raspunda la intrebarile: cine, ce, cum, unde, când?, desi toate le ridica, intr-o forma sau alta. De modul in care votul uninominal va afecta coeziunea partidelor va depinde si constituirea guvernului. Cu partide iesite fragmentate din loteria uninominala, cu asa-numitul “grup parlamentar” dispersat pe masura candidatilor “uninominali” care se bat acum in campanie, partidele se pot astepta la ce e mai rau. O democratie este puternica in masura in care existenta unor grupari politice consolidate mentine in viata si iriga in timp pluripartitismul. Uninominalul ar putea avea repercusiuni dintre cele mai nefaste din acest punct de vedere: defectori politici, dinamitarea din interior a partidelor, slabirea si discreditarea Parlamentului. Fortând tema introducerii votului uninominal, ca formula de ameliorare a procesului electoral, Basescu a obtinut chiar mai mult decât spera. Viitorul guvern nu se va naste greu. Investirea lui se anunta chiar facila, in conditiile in care vor exista, previzibil, mai multi parlamentari care vor ignora directivele politice, nemaifiind dispusi sa accepte circul amenintarii cu alegerile anticipate si, pe cale de consecinta, o reluare costisitoare a campaniei electorale. In plus, ideea resuspendarii presedintelui este o invitatie la sinucidere politica, la fel de valabila ca jocul la cacealma propus de Basescu. Aplicata acum, n-ar face decât sa gireze logica pur conflictuala propovaduita de Palatul Cotroceni, pentru ca o posibila actiune parlamentara de suspendare a sefului statului i-ar repune pe tapet pe complotistii si mafiotii “322” si ar legitima, odata in plus, sclifosirile victimare ale presedintelui. De un singur lucru sunt aproape sigur: Stolojan nu va conduce viitorul guvern. Urmarind declaratiile lui Basescu, care a subliniat ca formarea majoritatii parlamentare care sa sustina guvernul va fi “treaba” celui ales sa conduca viitorul Executiv, devine foarte clar ca Stolojan este incapabil sa indeplineasca aceasta exigenta. Cu cine ar negocia? Cine ar sta sa-i asculte palavrele? Nu in ultimul rând, formarea guvernului ar putea consemna momentul istoric al diluarii influentei structurilor politice. Daca Basescu va face ce si cum a facut Sarkozy in Franta, ordonând cooptarea mai multor ministri socialisti in cabinetul condus de Francois Fillon (a se vedea cazul ministrului de externe, Bernard Kouchner) s-ar putea sa ne trezim, peste noapte, cu partide aflate in degringolada ce premerge sciziunii. Mirajul puterii si gustul ciolanului sunt argumente suficiente pentru ca, pâna si cel mai sfânt ins dintre pacatosii ce umplu Parlamentul, sa se lase ispitit politic. O data si bine.
Lucian BOGDANEL