Gala Sportului Bacauan, editia I: Bani multi, bani meritati

Circa 200 de sportivi si antrenori bacauani au fost premiati de Consiliul Local pentru rezultatele din 2008 sau anterioare, intr-o festivitate desfasurata la sediul SC Agricola International. Suma totala a premiilor a fost de 2,1 miliarde de lei vechi. Asta a facut ca toata lumea sa se simta bine: sportivii si antrenorii pentru ca munca lor a avut o finalitate si in bani, oficialii pentru ca si-au facut subtil propaganda electorala.

Respectul cuvenit inaintasilor

In deschiderea manifestarii, au rostit mici discursuri primarul Romeo Stavarache si prefectul Claudiu Serban. Dupa care animatorul galei, Val Manescu, a recitat câte ceva despre istoria sportului bacauan, indeosebi despre rezultatele SCM Bacau, „regele” sporturilor individuale. Si astfel publicul a auzit din nou numele unor legende ale sportului bacauan, incepând cu Gabriela Trusca si Valeria Bufanu, continuând in timp cu Francisc Vastag sau Mihaela Melinte. Facând totusi comparatie cu perioada de dinainte de 2005 – anul venirii noii echipe la SCM, performantele actuale sunt mai slabe, iar performerii mai putini. Din pacate, asta este valabil pentru intreg sportul românesc. Mari talente nu prea mai apar, desi acum pot fi asigurate mai usor conditii de antrenament si de salarizare pentru sportivi.
Revenind la festivitate, este bine ca premierea a fost deschisa cu ultima generatie de fosti mari sportivi. Nu toti au putut fi prezenti la Agricola, dar pe Simona Paduraru (iinot), Clara Ciocan (sarituri in apa) sau Mariana Solomon (triplusalt) tot le-am putut revedea. A lipsit, de exemplu, Mihaela Melinte, aflata inca pe baricadele sportului de performanta, la vârsta de 33 de ani.

Exista in carne si oase

Premierea la SCM a inceput separat pe sectii. Primii au fost atletii, iar bacauanii si-au dat seama ca Bianca Perie, campioana mondiala de junioare la aruncarea ciocanului, sau antrenorul sau, Lucian Cucos, nu sunt personaje de basm. De fapt, din „peisajul” autohton disparuse cam de mult si Catalin Câmpeanu – bacauan get-beget – care nici la Gala Sportului n-a putut veni, fiind reprezentat de tatal sau. Asa aparitii rare au mai fost cele alte tenismanilor Ilinca Stoica, Octavian Ionescu si Teodor Marin, ori boxerii Radu Zarif si Traian Lupu (ajunsi in sala cam la jumatate de ora dupa ce au fost strigati pentru premiere). Tot cu o mica intârziere a sosit si cel mai bun luptator român al momentului, Eusebiu Diaconu. El ni s-a parut un pic cam pe plecare de la SCM si cam nemultumit. Sa fie vorba despre influenta pe care o are asupra sa prietenul sau Florin Gavrila, acum la Dinamo? Sa fie vreo plecare in strainatate? Nu stim, dar timpul va lamuri si acest aspect. Sebi s-a multumit sa spuna ca „asteapta sa treaca nebunia asta, cu campania electorala”, ca sa vada si el precis ce si cum. Ca veni vorba de lupte, frumusetea fetelor de la libere (Cerasela si Monica Horvat) a contrariat, iar un mucalit din sala a spus ca va fi mai atent când va incerca sa agate o fata pe strada: „S-ar putea sa ma aleg cu gâtul frânt, nu numai intors dupa ele”.

Cel mai mare nu putea fi prezent

Un moment de mare emotie a fost la premierea celor patru karateka de la SCM si a antrenorilor lor Doru Botez si Florin Moraru. Doru Botez si-a stapânit foarte greu lacrimile gândindu-se la Dan Botezatu. Este reactia tuturor celor care se gândesc la marele disparut, iar un moment de reculegere tinut imediat dupa micul speech al lui Botez a ajutat la adunarea gândurilor. Cei patru karateka de la SCM Bacau au sustinut o mica demonstratie de procedee simple, executate sincronizat. Probabil ca daca Dan Botezatu ar fi fost prezent, era capabil sa ofere o neasemuita demonstratie de virtuozitate, ca de atâtea ori. In mod sigur, el n-a murit in zadar. Bacaul avea nevoie de o legenda, iar el este o legenda.

„Cine-s astia?”

Dupa premierea de la SCM au urmat trei cluburi mici si „nervoase”. Condorul Lilieci s-a prezentat in primul rând cu Lavinia Scurtu, campioana nationala la saritura cu prajina la trei categorii de vârsta: junioare 2, junioare 1 si tineret. Si, evident, cu tânara si foarte ambitioasa antrenoare Carmina Gorgan, care in scurt timp a reusit sa puna pe picioare o grupa redutabila de atleti.
Clubul SOS (Sport-Ordine-Siguranta) a facut repede o demonstratie de ashihara, smulgând ropote de aplauze. Iar acestea au venit din partea unor sportivi care stiu mai mult decât oricine sa aprecieze maiestria. Cu Sorin Vrânceanu in rol principal, niciun regizor n-ar mai avea nevoie de Jackie Chan. Dar câti stiu asta? Directorul Stiintei, Florin Grapa, s-a declarat pe fata impresionat de numarul celor de la SOS, dar… fara sa poata retine numele clubului.
Perechea de dansatori Diandra Illes/Dragos Ana era cunoscuta de unii, pentru faptul ca a câstigat concursul Ploaia Stelutelor, de la TVR. Gazetarii de specialitate stiau ceva si mai important, ca sunt vicecampioni mondiali de dans, un sport in care românii n-au razbatut sus pe plan mondial, pâna la ei. Altii isi mai amintesc ca Autentic a dus Bacaul in cartea recordurilor, anul trecut, când 3.500 de elevi au dansat sincron in centrul orasului. Majoritatea insa nu stiau nici de dansatori, nici de clubul lor.

Avantajul istoriei

Premierea jucatorilor de badminton si a atletilor de la Stiinta a parut discreta. Asta pentru ca au fost urmate de premierea echipelor. Ramas in urma cu evenimentele, Val Manescu a facut din formatia handbalistelor cea mai buna echipa a clubului Stiinta. Desigur, generatia lui Manescu a trait la intensitate senzationalele evolutii ale Stiintei anilor 80. In ultimii 14 ani insa, formatia a dus-o greu si abia de anul trecut, o data cu intoarcerea ca antrenoare a Gabrielei Manea, vremurile bune par sa se intoarca. Credem ca handbalistele vor promova in Liga Nationala, insa greul va urma de-abia atunci. Nu mai dezvoltam subiectul.
Voleibalistii au fost trecuti cu meritul ca au promovat din nou in A1 chiar in acest an. Antrenorul Cornel Paduraru a primit „ordinul” sa reziste in primul esalon. Sigur ca va incerca, dar va fi foarte greu sa poata.
A treia echipa a fost cea a handbalistilor, vedetele si rasfatatii momentului. Din principiu, avem ceva impotriva celor alintati – daca nu sunt copii -, insa trebuie sa recunoastem ca Stiinta isi merita triumful. Suntem insa cu ochii pe handbalisti. Daca ajungi sus, te lovesti mai tare când cazi.
In fine, urma a fost a celei mai bune echipe a clubului de dupa 1992, formatia voleibalistelor. In locul lui Florin Grapa oricine s-ar fi simtit cumva lezat de popularitatea echipelor de handbal, deoarece formatia sa a reprezentat România aproape permanent in Europa, incepând cu 1993 (doar in editia 96 n-a jucat in nicio cupa). In acest rastimp, a fost singura echipa din judet care a reusit ceva notabil. Restul abia daca au fost mediocre. Dar antrenorul si directorul Florin Grapa s-a perfectionat pe el insusi o data cu echipa pe care o construieste. El este prea mare pentru a fi invidios.

„Vocea jurnalistului nationale”

Personajul cel mai simpatic al discursurilor de sfârsit a fost ziaristul Florin Filioreanu. De-a lungul timpului el a fost un martor apropiat al succeselor si caderilor clubului si un general un observator atent al fenomenului sportiv bacauan. Istoria Stiintei si-a gasit in el un cronicar, care de curând a scos o carte: „Clepsidra cu amintiri”, de fapt o istorie a clubului studentesc. Florin Filioreanu a amintit cu emotie despre marile momente ale clubului, a rostit numele unor oameni importanti si pe nedrept uitati. Dincolo de tenta electorala pe care a avut-o in unele momente Gala Sportului Bacauan, o astffel de manifestare ramâne importanta tocmai prin faptul ca rascoleste amintirile si improspateaza istoria.