Cine n-a vazut meciul poate spune ca ambele echipe au avut o productivitate deosebita, pacalit fiind de numarul mare de goluri inscris pe ansamblu. In realitate, cele doua echipe au ratat exasperant de mult, mai ales gazdele. Stiinta a evoluat in acest meci mult sub pretentiile sale. Emblematic este ca golgeterul din acel moment al formatiei, sârbul Miroslav Simic, n-a marcat niciun gol; iar asta nu pentru ca n-a jucat, ci pentru ca n-a nimerit poarta maramuresenilor. Un pic mai bine, adica la un procentaj de 50 la suta reusite, a fost golgeterul de anul trecut al Ligii Nationale, Sandu Iacob; per total, nici el n-a dat deplina satisfactie, dar a izbutit goluri in momente importante. Au evoluat insa cu toate pânzele sus Marius Bondar si Ionut Rotaru, care l-au si depasit pe Simic in clasamentul golgeterilor. Perioada de cotitura a meciului a fost in chiar prima treime a intâlnirii, când oaspetii – deosebit de nervosi si vehementi la adresa arbitrajului – au primit minute de eliminare cu nemiluita, iar pentru o scurta perioada au evoluat chiar si in trei jucatori de câmp. Firesc, Stiinta a acceptat cadoul, iar victoria n-a mai stat sub semnul intrebarii. Nici spectatorii bacauani nu s-au mai manifestat la fel de cald ca alta data. De altfel, Sala Sporturilor a fost plina doar pe jumatate. Multi dintre acei spectatori au sustinut insa ca isi vor incuraja favoritii etapa urmatoare si la Salonic, in februarie 2009, in Challenge Cup.
Cum-necum, aceasta evolutie nu prea apreciabila a Stiintei va fi uitata, dar rezultatul ramâne in clasament, iar asta conteaza. Daca va câstiga si impotriva lui CSM Oradea, Stiinta va ramâne pe locul 2 in clasament, iar teoretic ar putea avansa pe locul 1 – ceea ce ar fi o premiera pentru handbalul masculin bacauan. Oricum, acest loc 2 este o premiera, la fel ca lupta formatiei pentru titlul de campioana.