Base, pe faras

Un pesedist imbatrânit in iluzia ca social-democratia va salva cândva tara in care traim de betesugul hapsânelii capitaliste mi-a divulgat ieri opinia lui fata de intensele prefaceri politice de la Bucuresti. Asezat si calm, omul mi-a impartasit o ipoteza pe care, personal, nu o luasem in calcul dar care, atent judecata, degaja o pertinenta oarecare. “Am zis intotdeauna, e o opinie personala, ca PD-istii se vor alia cu noi (n. m. – PSD), doar daca vor sa scape de Basescu sau iau in calcul aceasta varianta pentru viitor”. Ar fi, pe buna dreptate, una din explicatiile ineditului aliaj guvernamental de la centru care a impreunat, peste tara, doi dusmani politici de rasa si anvergura certe. Preopinentul mi-a sugerat, intre altele, ca este de urmarit, in apropiata, evolutia politica a grupului Videanu – Frunzaverde, duet in aparenta retras in planul secund al PDL, dar tot mai prezent in lucratura fina, aproape imperceptibila, a urzelilor si scenariilor din sânul partidului. Teza pe care se sprijina afirmatia interlocutorului meu pleaca de la premisa ca in interiorul PDL exista un grup coerent de nemultumiti. Acestia ar fi satui de iesirile intempestive ale presedintelui si de modul sau grobian de-a transa afacerile de politica interna sau de politica de cadre din PDL. In acelasi timp, grupul cu pricina realizeaza pericolul care paste partidul in viitorul imediat – faptul ca formatiunea politica sta, in continuare, doar intr-un singur om care indeplineste, pe rând, rolul de factotum si de zbir politic. Pentru PDL, Basescu tine loc si de ideologie si de conducator si de negociator. Presedintele este, intr-adevar, apt sa-si sufoce partidul si nu-i sigur ca n-o va face cât de curând. Emascularea politica si umilirea publica ale lui Blaga sunt doar inceputul. Un inceput putem sesiza si in modul in care Adriean Videanu a stiut sa se retraga, la timp, din prim planul vietii de partid. A refuzat sa candideze la Primarie, a refuzat Parlamentul. Cred in ideea ca in PDL exista un grup de ingrijorati care refuza sa accepte ipoteza conform careia PDL ar putea avea de furca cu Basescu la un moment dat, la fel cum PSD-ul s-a paruit câtva timp cu creatorul sau istoric, Ion Iliescu. “Vechilul” democrat-liberal de la Cotroceni s-ar putea trezi cu surprize neplacute pe ultima suta de metri tocmai din dorinta activului de partid de-a nu se identifica, la nesfârsit, cu imaginea unui campion politic al spritului de bodega si-al exprimarii triviale. Vrem, nu vrem, identitatea brand-ului democrat-liberal trebuie dezlipita, odata si-odata, de fata botita a presedintelui.
Lucian BOGDANEL