Cristian Tudor Popescu si-a anuntat demisia din functia de presedinte al Clubului Roman de Presa, printr-o scrisoare deschisa transmisa tuturor membrilor Consiliului de Onoare. Popescu a declarat pentru HotNews.ro ca CRP, in actuala sa formula, nu mai poate functiona, fiind nevoie de o delimitare clara intre o organizatie a jurnalistilor si una a patronatului.
Directorul ziarului Gandul a precizat ca, o data cu demisia din functie, nu mai are nici o legatura cu CRP, nefiind membru in nume propriu.
Cristian Tudor Popescu si-a motivat decizia prin „evolutiile din utlima vreme din industria media, care au dus la schimbarea raporturilor. Patronatul a devenit tot mai puternic, iar ziaristii au devenit piese de schimb, mutati la gramada intre redactii”. Popescu este de asemenea de parere ca in presa se pompeaza nesanatos de multi bani.
„Eu sunt jurnalist, am fost patron pentru o perioada foarte scurta, si consider ca nu mai pot reprezenta o asemenea structura, ca nu-mi mai pot respecta menirea de a apara jurnalistii”, a mai afirmat el.
In scrisoarea deschisa adresata membrilor Consiliului de Onoare, Cristian Tudor Popescu precizeaza ca va asiura interimatul in functie pana pe 1 ianuarie 2007, perioada in care CRP ar trebui sa-si aleaga un nou presedinte.
Popescu a declarat ca nu e exclus ca, in viitorul apropiat, CRP sa se desparta in doua organizatii diferite, una a jurnalistilor si una a patronatului. „Vom discuta aceste lucruri cu totii, pentru ca gestionarea unui organism care sa reprezinte ambele categorii nu mai este posibila.
Patronii trebuie sa iasa toti in fata, sa se adune la un loc si sa se clarifice totul”, a afirmat el pentru HotNews.ro, adaugand ca e posibila participarea sa la infiintarea si coodonarea unei viitoare organizatii de jurnalisti.
Cristian Tudor Popescu a fost ales prima oara presedinte al CRP pe 15 martie 2003, functia fiind vacanta dupa moartea lui Dumitru Tinu. El a fost reconfirmat in functie pe 8 iulie 2005.
Scrisoarea deschisa trimisa de Cristian Tudor Popescu
Stimati colegi, am fost ales presedinte al Clubului Roman de Presa in urma cu aproape patru ani, intr-un moment greu si confuz din istoria acestei organizatii.
In tot acest timp m-am straduit cat m-au tinut puterile sa aduc in discutie chestiuni de morala gazetareasca si patronala, discutii concretizate in documente de lege si de reglementare interna care sa limpezeasca si sa ordoneze lucrurile atat in Club cat si in presa.
Am incercat de asemenea sa asigur, prin luari de pozitie, o capacitate ridicata de reactie rapida a Clubului la incalcarile flagrante ale deontologiei din presa si nu numai. Am sperat intr-o reducere a tensiunii si animozitatilor dintre clasa politica si presa prin intalnirile oamenilor politici marcanti cu Consiliul de Onoare al Clubului.
O vreme am crezut ca lucrurile pot fi indreptate si ca ne aflam pe calea cea buna. Astazi sunt silit sa constat ca a fost o iluzie. Viata politica din ce in ce mai vulgara si superficiala din Romania ultimilor ani este insotita, ca si cum n-ar vrea sa ramanaa mai presus, de o presa tot mai degradata, moral si profesional.
Retelele de presa murdara, locale si centrale, se impart in doua categorii: putinele care au fost descoperite si multele care isi vad in continuare de treaba. Multe, prea multe ziare sunt folosite ca adevarate maciuci, cu care se da in capul victimei fara nici cel mai mic scrupul de a justifica titlurile de-o schioapa si pozele cat jumatate de pagina.
Ziaristii au devenit, in prea mare masura, niste mercenari care, dupa ce se bat cu pumnii in piept pentru niscai principii, se muta la trustul primului mahar care da mai mult. Si nu numai “dinozauriiâ€, ci si prea multi jurnalisti din noile generatii.
Suvoaie de bani venind din afara presei inunda acum mass media, alterand relatiile profesionale din bransa, golind de sens branduri construite in mai mult de un deceniu. Componenta jurnalistica a CRP este tot mai palida, iar eu am fost si sunt gazetar, patron n-am fost decat pentru putin timp si silit de imprejurari.
E din ce in ce mai greu sa aperi prestigiul presei in fata atacurilor insultatoare ale politicienilor. Cinismul devine calitatea fundamentala, bine platita si admirata, a jurnalistului abtibild, gata sa se lipeasca pe orice parbriz, indiferent de imaginile atroce care se intrezaresc inauntru.
Ultimul gest institutional pe care l-am mai putut face a fost initierea grupului de lucru format din Clubul Roman de Presa si organizatiile profesionale din domeniu care si-au manifestat interesul pentru constituirea unui Consiliu Moral care sa mai poata salva cate ceva prin voturi de blam publice. Nu mai am si puterea sa contribui la finalizarea acestui proiect.
Va rog, deci, stimati colegi, sa luati nota de demisia mea din functia de presedinte al Clubului Roman de Presa. Pentru a nu crea socuri administrative mai pot asigura functia cel mult pana la 1 ianuarie 2007.
