„ La început a fost CUVÂNTUL şi CUVÂNTUL era cu Dumnezeu şi Dumnezeu era CUVÂNTUL.
Evanghelia dupa Ioan.
Comunicarea trebuie să se ajusteze permanent la schimbările din sistemul organizaţiei. Liderul trebuie să aibă mereu contacte cu subordonaţii. Aceste contacte presupun obligatoriu prezenţa fenomenului numit comunicare, dar nu oricum. Comunicarea pentru un lider, trebuie să se desfăşoare ca o adevărată artă iar liderul trebuie să fie un actor de calitate. Nu este lipsit, cred, de importanţă să amintim aici un amănunt nu tocmai, secundar şi anume faptul că acţiunea de comunicare orală cuprinde 55% limbaj nonverbal şi 45% limbaj verbal dar din acesta, 38% esta paralimbaj( ceea ce înţelegem dincolo de cuvinte datorită intonaţiilor şi inflexiunilor vocii) şi doar 7% cuvinte. O pondere foarte mare, deci, în actul de comunicare o are comunicarea nonverbală. Este foarte important de ştiut, de către cei care participă în campaniile electorale, faptul că ponderea acestui tip de comunicare, fiind aşa de mare , se impune să acorde mare atenţie gesticii şi mimicii, ţinutei corpului şi clipitului, folosirii spaţiului şi timpului, gesturilor de reglaj şi manifestărilor afective. Ca să manipulezi, trebuie să comunici distorsionând adevărul, minţind meşteşugit, dar cum să faci acest lucru prin mimică, privire, zâmbet, gestica, postura corpului, prezenţa personală, îmbră-căminte, parfumul folosit, aspectul exterior general, limbajul spaţiului, al timpului sau al culorilor? Intrând în amănunte, vedem că mai degrabă suntem persuasivi prin încruntare, ridicarea sprâncenelor, mişcarea nasului, a buzelor, fixarea sau evitarea privirii, expresia şi direcţia uitatului, ochi întunecaţi, tăcuţi de mici sau uimitor de mari. Să nu uite nici un vorbitor: privirea este oglinda sufletului . Oamenii ne ghicesc şi ne cântăresc după privire.
Comunicare, zâmbet şi gesturi
Nu toţi vorbitorii din public ştiu să zâmbească, chiar şi electoral. Zâmbetul trebuie să exprime plăcere, bucurie, satisfacţie, promisiune, cinism sau jenă. Prin comunicare nonverbală , accentuăm sau completăm, contrazicem sau repetăm, substituim sau reglăm. Nu putem vorbi de zâmbet fără ca să-l asociem cu râsul. Oamenii au râs plin de satisfacţie, de bucurie, de o situaţie comică,legat de o glumă bună, de persiflarea unei situaţii sau a unei persoane, râs batjocoritor sau rânjeat, atunci când sunt puşi în situaţii ridicole. Publicul ne va percepe ca fiind mânioşi – dacă strângem pumnii, sinceri – dacă deschidem braţele, nervoşi – dacă acoperim gura cu mâna, plictisiţi – dacă ne sprijinim capul în palme sau superiori – dacă ţinem mâinile la spate.
Gesturi şi …gesturi
Poziţia corpului, de exemplu, comunică statutul social pe care vorbitorii din faţa publicului îl au, cred că îl au sau vor să îl aibă. Gesturile generate de poziţia corpului ne dau informaţii despre atitudi-nea noastră, emoţii, grad de curtuazie sau căldură sufletească. O persoană dominantă, de exemplu, ţine capul sus, una supusă ţine capul în jos, aplecarea corpului în faţă arată interes faţă de interlocutor iar poziţia înclinată pe spate pe un scaun, plictiseală sau autoîncredere excesivă, înfumurare. În categoria gesturilor se include şi comunicarea tactilă manifestată prin modul de a da mâna ,modul de îmbrăţişare , de luare de braţ sau bătutul pe umăr. Forţa şi tipul acestor gesturi depind de cultură, vârstă, statut social, relaţie sau sex. Specialiştii disting atingeri care transmit emoţii pozitive, atingeri în joacă (nu angajează răspunderi), atingeri rituale (strângerea mâinii în semn de salut sau de despărţire) sau atingeri de control. (COMANDOR (r) dr. Vasile FLOREA)
