Sistemul sanitar din America, la fel de jalnic ca cel românesc

Esmin Green, (foto) o femeie de 49 de ani din Bronx, New York, a murit în sala de aşteptare a unui spital de boli psihiatrice din Brooklyn, după ce a aşteptat ajutor medical ore în şir. Imaginile surprinse de camerele video din spital o arată pe femeie cum stă pe scaun, apoi se prăbuşeşte, izindu-se cu faţă de podea. Despre Green s-a aflat ulterior că a fost acceptată la spitalul respectiv în mod greşit. Imaginile video au mai arătat cum un agent de pază vine la un moment dat, se uită la femeia întinsă pe podea, dar pleacă fără să facă nimic. După aproape 50 de minute, timp în care femeia face convulsii, o altă angajată intră în cameră, merge lîngă bolnavă, o ridica uşor cu piciorul, apoi pleacă şi cere ajutor. Interesant, în tot acest timp, alţi doi bolnavi s-au aflat în aceeaşi încăpere, însă cei doi n-au mişcat un deget, de parcă nici n-ar fi văzut-o pe femeia care a murit lîngă ei. Imaginile au şocat întreaga Americă. Toate posturile de televiziune şi ziarele au făcut vâlvă pe acest subiect, iar de aici s-a plecat la o analiză amplă a problemelor majore din Sănătate. Americanii au, cu siguranţă, numeroase lucruri cu care să se laude, însă cînd vine vorba de sistemul sanitare, e jale.
În Statele Unite sunt, în prezent, aproape 47 de milioane de oameni care nu au nici un fel de asigurare medicală. Oameni care, la fel că şi Esmin Green, dacă se îmbolnăvesc şi merg la spital, pot muri aşteptînd primul ajutor. Ca să înţelegi cât e de grav să n-ai asigurare medicală în USA, trebuie să asculţi, doar, poveştilor celor păţiţi. O româncă stabilită la New York povestea recent că a răcit puternic. După zile de tratament cu aspirine şi pastile pentru răceală uşoară, femeia s-a speriat că, poate, a luat gripă porcină. A plecat dimineaţă, la 2.00, la un spital din Bronx, unde a sperat să primească ajutor medical. A stat în sala de aşteptare 11 ore. În tot acest timp, o singură data, o asistentă a venit şi i-a verificat temperatura. Abia a două zi, undeva în jurul prânzului, femeia a fost văzută de medic. Acesta i-a spus că e doar răcită la plămâni şi să ia antibiotice. La farmacie, pentru că nu avea asigurare medicală, femeia a plătit cîteva sute de dolari pentru tratament.
Un alt român, stabilit în New York de mai mulţi ani, povestea că a făcut o indigestie şi că pentru că treabă devenise mult prea serioasă, a mers la un spital din Elmhurst. Omul susţine că asistentă de serviciu a decis să-i facă o clismă. Această a ieşit din salon, după care a revenit cu aparatură necesară. Conform pacientului, asistenta i-a explicat bolnavului cum trebuie să procedeze, refuzînd să-i facă ea procedura. După cîteva săptămâni, omul s-a trezit acasă cu o factură de la spital de 2000 de dolari. Pentru că nici el nu avea asigurare, omul a trebuit să scoată bani din buzunar.

Nici asiguraţii medical nu au viaţă mai uşoară

Pentru că sistemul de sănătate din America este atât de depăşit, actualii guvernanţi încearcă modificarea lui radicală. Noul preşedinte Barack Obama a promis, în campanie, că va veni cu un proiect care să asigure tuturor americanilor o minimă protecţie. Obama a şi propus Congresului spre dezbatere noua lege, însă aceasta este departe de a primi votul senatorilor. Republicanii spun că proiectul lui Obama este utopic şi că va face mai mult rău, decît bine. În esenţă, Obama cere modificarea sistemului fiscal din Statele Unite, adică majorarea unor grile de impozitare, iar din banii colectaţi la buget să se aloce sume imense sistemului sanitar. Cum era şi de aşteptat, oponenţii republicani au respins categoric o asemenea soluţie. În atare situaţie, Obama şi echipa lui au schimbat strategia şi au cerut o dezbatere publică, exact că în vremea campaniei electorale. Ce-a urmat: un haos aproape generalizat. La fiecare dezbatere, oamenii din fiecare oraş s-au strâns cu miile. Jurnalele de ştiri arată că, de cele mai multe ori, participanţii încep certurile încă dinainte de a ajunge în sălile de şedinţe.
Sistemul american de asigurare medicală e destul de încâlcit. Totul porneşte de la ce plan de asigurare ai. Dacă ai o asigurare de bază, atunci plăteşti puţin, dar nici nu beneficiezi de foarte multe servicii. De exemplu, un şomer poate beneficia de o asigurare subvenţionată de stat, dar chiar şi aşa, el trebuie să plătească o cotă lunară. Dacă n-ai nici un venit, şi vrei să-ţi faci asigurare la oftalmolog, ar trebui să plăteşti cam 150 de dolari pe lună. Dacă vrei, însă, şi asigurare la dentist, scoţi alţi 150 de dolari din buzunar, şi tot aşa, pentru fiecare categorie. E lesne, însă, că un şomer n-are de unde să scoată atâţia bani, dacă el nu produce nimic. Şi automat, neplătind, rămîne fără nici o protecţie.
Şi mai grav este că şi cei care au asigurări medicale bune, tot trebuie să mai scoată bani din buzunar. De exemplu, dacă ai prescripţie de la medic şi ceri Xanax de la farmacie, pastilele ar costa, în mod normal, 129 de dolari. Dacă ai o asigurare bună, ca pacient plăteşti numai 10 dolari. Dar, atenţie, dacă asigurarea medicală îţi dă dreptul să le iei numai o dată pe lună, atunci n-ai voie să mergi la farmacie de două ori în 30 de zile. Sau, poţi să mergi, dar a două oară le plăteşti integral.
La fel este şi cu alte servicii, mult mai costisitoare, de la chematul Salvării acasă, şi până la intervenţii chirurgicale. În ultimul caz, unele operaţii ajung la zeci de mii de dolari. Iar dacă ai o asigurare medicală sumară, atunci ajungi să plăteşti toată viaţă pentru acea operaţie.

Reforma din sănătate, o poveste cu final incert

În ce fel se va reforma sistemul sanitar american e greu de spus în prezent. Se ştie doar că Obama şi echipă lui străbat acum America pentru a-şi promova noul proiect de lege. Preşedintele cere respectarea a trei principii de bază: reducerea costurilor, garantarea dreptului fiecărui american de a-şi alege propriul program de asigurare de sănătate şi servicii de sănătate de calitate, accesibile tuturor. Noul proiect de lege susţine că astfel s-ar reduce cu 100 de miliarde de dolari costurile de la buget în următorul deceniu şi 94% dintre americani ar fi automat asiguraţi prin taxarea beneficiilor de sănătate gratuite, oferite angajaţilor de către angajatori. În prezent, în Statele Unite, asigurările de sănătate sunt majoritar private şi făcute de angajator. Doar persoanele peste 65 de ani sînt eligibile pentru programul gratuit de asigurări de stat Medicare, iar părinţii cu venituri mici, copiii, gravidele şi persoanele cu dizabilităţi intră în programul de asigurare al guvernului, Medicaid. Dacă la începutul mandatului sau de preşedinte, Obama era extrem de hotărât să-şi impună proiectul de lege aşa cum l-a gândit iniţial, acum acesta încearcă o soluţie agreată şi de republicani, sperând că aceştia îi vor da votul în Congres. Un lucru aproape imposibil, dacă ne gândim că aceştia din urmă speră într-un eşec al reformarii sistemului sanitar, de pe urmă căruia republicanii ar putea profita din plin la alegerile pentru Congres, din 2010. (Pentru „Observator de Bacau” – Eduard ADAM, USA)