E de notorietate faptul ca premierul Emil Boc a amenintat-o cu demisia pe Ecaterina Andronescu, daca va aplica controversatul Ordin de numire a directorilor de scoli si a inspectorilor scolari.
PD-L a tras primul
De fapt, demiterea Ecaterinei Andronescu fusese ceruta premierului de catre liderul grupului PDL din Camera Deputatilor, Mircea Toader, daca aceasta nu retrage ordinul privind numirea directorilor din invatamântul preuniversitar direct de catre ministrul Educatiei. Lui Mircea Toader i se alaturase si deputata Raluca Turcan, solicitând si ea premierului Emil Boc revocarea Ecaterinei Andronescu.
Mircea Geoana pune lucrurile la punct
In replica, insa, presedintele Senatului, Mircea Geoana, a spus ca primul ministru Emil Boc nu poate hotari singur in ceea ce priveste decizia de remaniere a ministrul Educatiei, Cercetarii si Inovarii, Ecaterina Andronescu.”Primul ministru nu poate decide singur remanierea Ecaterinei Andronescu. Exista o coalitie iar aceasta propunere va fi discutata in interiorul ei”, a spus Mircea Geoana.
Liberalii cer si demisia premierului
Numai ca atacurile impotriva ministrului Educatiei n-au pornit numai dinspre PD-L. Liberalii lui Crin Antonescu cer nu numai demisia Ecaterinei Andronescu, ci si a premierului Emil Boc, pe motiv ca ar fi modificat Legea educatiei, ulterior angajarii raspunderii in Parlament, fapt care ar putea fi dovedit prin diferentele care exista intre textul de pe site-ul Guvernului si cel de pe site-ul Camerei Deputatilor, distribuit pe CD-uri parlamentarilor.
Si studentimea se revolta
La rândul lor, studentii au declansat atacuri dure impotriva ministrului Educatiei. Ei anunta actiuni de protest si cer demisia ministrului Ecaterina Andronescu, pe motiv ca ar fi eliminat abuziv din Legea educatiei drepturile obtinute de ei de-a lungul timpului, printre care si dreptul de a fi reprezentati in senatele universitatilor. Alianta Nationala a Organizatiilor Studentesti din România considera inadmisibila scoaterea din noul pachet de legi a unui drept fundamental, câstigat de studenti in urma miscarilor din primavara anului 1995, când procentul de reprezentare a studentilor in Senatul Universitar a fost stabilit la 25 %. „Ultima varianta asumata a legii plaseaza studentimea cu 20 de ani in urma”, au declarat reprezentantii aliantei, care atrag atentia asupra incalcarii principiilor democratiei. Aceeasi nemultumire o are Uniunea Studentilor din România (USR), care acuza si neimplicarea reprezentantilor studentilor in structura Consiliului Agentiei Române de Asigurarea Calitatii in Invatamântul Superior (ARACIS).
Sindicatele ameninta cu greva generala
Pe acest fond de nemultumire generala, amplificat si de retrogradarea succesiva a slujitorilor scolii pe grilele legii salarizarii unice, federatiile sindicatelor reprezentative din invatamânt ameninta cu largi miscari de protest, care pot merge pâna la greva generala. Cine alimenteaza, insa, tot acest razboi si de ce ? Legea Educatiei – o stie oricine – a intrat in prim-planul mass-media nu pentru ca educatia ar fi prioritatea prioritatilor (a fost si a ramas, de fapt, cenusareasa cenusareselor), ci pentru ca era o excelenta trambulina pentru un salt de senzatie in ochii alegatorilor. La urma urmei, avea dreptate cetateanul de la PRO TV: „De s-ar termina odata si cu prezidentialele astea, ca sa ne putem aseza oleaca si noi si sa gândim la toate lucrurile cu adevarat importante”. Inclusiv la o adevarata reforma a invatamântului românesc, la toate nivelele sale. Fara nici un fel de politichie in scoli. (St.O.)
