Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, obiceiuri si traditii

Arhanghelii sunt reprezentari mitice apartinând calendarului popular dar care au ca echivalenti pe Arhanghelii Mihail si Gavriil din calendarul ortodox, celebrati la 8 noiembrie.
Arhanghelii din calendarul bisericesc sunt conducatorii cetelor de ingeri, având aripi si purtând sabii, ca simbol al biruintei, si sunt calauze ale sufletelor in drumul acestora spre rai. Arhanghelul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu la Fecioara Maria sa-i vesteasca taina cea mare a intruparii Domnului si tot el a adus dreptilor Ioachim si Ana vestea zamislirii Maicii Domnului. In folclorul religios românesc, Arhanghelul Mihail este un personaj mai venerat, in comparatie cu Arhanghelul Gavriil. El poarta, uneori, cheile raiului, este un infocat luptator impotriva diavolului si vegheaza la capul bolnavilor, daca acestora le este sortit sa moara, sau la picioarele lor, daca le este harazit sa mai traiasca. De multe ori il intâlnim alaturându-se Sfântului Ilie, atunci când acesta tuna si trasneste, sau orânduieste singur grindina, cu tunul. El tine si ciuma in frâu, asemanator Sfântului Haralambie. In trecut, in societatea traditionala bucovineana, Arhanghelii erau sarbatoriti pentru ca „ei sunt pazitorii oamenilor de la nastere si pâna la moarte, rugându-se lui Dumnezeu pentru sanatatea acestora”. Arhanghelii, in viziunea populara, asista si la judecata de apoi, sunt patroni ai casei, ard pacatele acumulate de patimile omenesti firesti si purifica, prin post, constiintele. In zonele muntoase, in care Arhanghelii erau celebrati si ca patroni ai oilor, stapânii acestor animale faceau o turta mare din faina de porumb, numita „turta arietilor” (arietii fiind berbecii despartiti de oi), ce era considerata a fi purtatoare de fecunditate. Aceasta turta se arunca in dimineata zilei de 8 noiembrie in tarla oilor, odata cu slobozirea intre oi a berbecilor. Daca turta cadea cu fata in sus, era semn incurajator, de bucurie in rândul ciobanilor, considerându-se ca in primavara toate oile vor avea miei, iar daca turta cadea cu fata in jos, era mare suparare. In satele si târgurile bucovinene se faceau si se fac si astazi, de 8 noiembrie, pomeniri si praznice pentru cei morti iar, in biserici, fiecare crestin aprinde câte o lumânare ca sa aiba asigurata lumina de veci, calauzitoare pe lumea cealalta. „Vara Arhanghelilor” tine o zi. Pe lânga aceasta, intre Arhangheli si Craciun trebuie neaparat sa mai fie trei-patru zile senine si calduroase, numite „vara iernii”. In sâmbata dinaintea sarbatoririi se fac praznice pentru sufletul mortilor. Ofrandele date la pomana pentru morti, din Ajun sau din Ziua Arhanghelilor, se numesc „Mosii de Arhangheli”. Fiecare om trebuie sa aprinda o lumânare, care ii va fi „lumina de veci” in lumea de dincolo. Se aprind lumânari atât pentru oamenii in viata, cât si pentru cei disparuti fara lumânare.