Este stiut faptul ca in perioada comunismului, dreptul si slujitorii sai erau maginalizati, desigur, intr-o dictatura, intr-un stat totalitar, unde puterea emana de la „popor” si clasa sociala.
Explozia de dupa revolutie. Niciun invatamânt nu a cunoscut o amploare similara cu cel juridic. Pe lânga vechile facultati ale universitatilor de stat din Bucuresti, Iasi si Cluj, se ridica o forma de invatamânt particular, când au aparut multe facultati particulare, de exemplu „Spiru Haret”. Nici Bacaul n-a facut exceptie.
Invatamântul juridic superior si cel din alte ramuri s-a dezvoltat pe baze solide in timpul lui A.I. Cuza. Dar chiar si anterior domniei inteleptului domnitor, invatamântul juridic prinsese radacini in viata intelectuala a tarilor române. Astfel, in Tara Româneasca, inca din 1816 aparuse nevoia studierii dreptului. Ioan Voda Caragea opisând reorganizarea Scolii Domnesti, numeste ca profesor de Drept pe marele carturar al vremii, Logofatul Nestor. Regulamentul organic cuprinde si o dispozitie speciala in baza careia se infiinteaza un curs de legi de 3 ani, cu 6 discipline predate de prof. Costache Moroiu.
In 1850 se reorganizeaza instructia publica cu care prilej se modernizeaza si invatamântul superior juridic. Cursurile privind legile sunt in numar de noua si sunt predate in 3 ani. Se alcatuieste astfel si o facultate. Aceasta va fi inglobata in 1866 Universitatii Bucuresti, primul rector va fi Gheorghe Costaforu – profesor de drept.
Nici Moldova nu a ramas mai prejos. In proiectul de Constitutie de la 1822 se prevedea infiintarea unei „scoale de drept”, proiect ce se va realizat nu peste mult timp, in 1830.
Av. Gh. DALBAN
