Ca justitia e oarba se stie din antichitate. Ca este sau ar trebui sa fie fara mila decurge din pozitia de slujnica a legii. Starea de surzenie a aparut dupa evenimentele din decembrie 1989 si o simt sarantocii care se vaita prin salile pasilor pierduti.
Mai nou, unii slujbasi in roba sar la jugulara Presedintelui Romaniei, care si-a permis sa constate ceea ce poporenii simt pe propria piele.
Circa o treime din membrii Asociatiei magistratilor din Romania, care cuprinde aproape 3.000 de „dreptasi”, s-a adresat Consiliului Superior al Magistraturii, ca acesta sa sesizeze Curtea Constitutionala a Romaniei precum ca au fost ofensati de seful statului, cand acesta si-a exprimat parerea ca in justitie se inregistreaza un nivel ridicat de coruptie.
Aceiasi inamovibili judecatori au tacut ca porcul in papusoi, cand premierul tariceanu a vorbit despre sistemul ticalosit al justitiei ori cand ministresa Monica Macovei a declarat Mass-media ca 70 la suta din magistrati sunt corupti.
Dupa aprecierile unei mari parti a justitiabililor care au fost nevoiti sa treaca prin furcile caudine ale justitiei, rezulta ca exista un grad ridicat de decadere morala iar judecata se face in marginile legii.
Dosarele pierdute de Statul Roman la Curtea Drepturilor Omului constituie probe de neinlaturat privind capacitatea instantelor noastre de a instrumenta in spiritul si litera legii a cauzelor solutionate. fenomenul se datoreaza fie subtirimii pregatirii profesionale, fie din pricini de interese personale ori de grup de interese.
In popor s-a inradacinat ideea ca daca nu ungi rotitele justitiei aceasta scartaie, se blocheaza si te pot strivi, chiar daca ai dreptate, sau cum plastic se exprima in multime, „mori cu dreptatea in mvna”.
Deoarece in parlamentele si guvernele postdecembriste au patruns multi avocati, s-a avut in permanenta grija ca magistratii sa primeasca salarii indestulatoare. cu toate acestea, este arhicinoscuta zicala „plus Vlasca si Teleormanul”, adica „atentiile” substantiale oferite unor magistrati pentru a scapa indivizii certati cu legea.
Situatiile cand se urmareste castigarea unor cauze pierdute simplifica consistent atentiile in cauza.
de multe ori, purtatorii acestor „poveri” sunt unii avocati sau chiar grefieri.
Hibele justitiei sunt cunoscute si pe plan extern, UE avertizandu-ne ca justitia este un handicap in privinta viitoarei aderari la lumea civilizata.
De teama unei posibile amanari a intrarii Romaniei in UE se inregistreaza un asalt pompieristic pentru uzul Occidentului, o vanzoleala propagandistica de imagine privind stergerea parfului de pe dosarele marilor infractori.
Considerand ca Occidentul este un copil mare, care nu poate fi pacalit cu tot felul de surogate, instantele incuviinteaza arestarea unor rechini si mafioti, ii tine putin la popreala, pentru ca apoi sa-i eliberze, urmand ca sub pretextul unor vicii de procedura sau lipsa de probe noi, sa-i elibereze si sa taraganeze nepermis de mult judecarea, pna cand faptele se prescriu.
Jalba in protap a judecatorilor impotriva lui Basescu, adresata Consiliului Suprem al Magistraturii, este o incercare de timorare, si sub scutul inamovibilitatii se spera ca presedintele sa se faca „n-aude, n-avede”.
Potrivit art. 156, lit. e din Constitutia Romaniei, Curtea Constitutionala este obligata sa dea curs solicitarii ofensatilor. Va fi un fas politic, avand in vedere competentele Curtii constitutionale si dreptul Presedintelui Romaniei de a-si exprima punctul de vedere privind structurile statale.
Starea de confuzie si imoralitate, care se intind ca o pecingine peste tara, a cuprins si justitia, iar omul de rand priveste neputincios la purtatorii de robe negre, o parte fiind confundati cu cioclii ce frecventeaza locurile de veci si nu palatele justitiei.
penumbra ce acopera justitia se poate transforma in opacitate la impartirea dreptatii, fapt care trebuie sa duca inevitabil la extirparea organelor bolnave ale zeitei legate la ochi, pentru a nu scapa balanta dreptatii.
Ioan Drobetan
