Mai mergem la gimnastica?

Mai mergem la gimnastica?Performante mari, dar performanta doare. Mai ducem copiii la gimnastica dupa nenumaratele scandaluri ce au inconjurat acest sport in Romania?

Greu de crezut pentru unii poate, insa sportul care a adus Romaniei cele mai mari satisfactii in ultimii ani isi gaseste inca “material de lucru”.

Exemplul cel mai bun se afla chiar la noi in oras. Pentru cine inca nu stie, laboratorul “vinovat” de cometa numita Monica Rosu are portile deschise. Acolo, Cornel si Vasilica Agop muncesc de dimineata pana seara: ajuta, alearga, ridica, dau indicatii sau sfaturi tuturor celor care doresc sa le treaca pragul.

Mai sunt oameni care se gandesc serios la gimnastica ca sport pe care copilul lor sa-l practice dupa celebrul scandal Oana Petrovschi, care a tinut prima pagina a ziarelor mai bine de o saptamana si care a infierat metodele de antrenament ale titanilor Belu si Bitang?

Din acest punct de vedere, Bacaul sta bine. Chiar foarte bine. “Cand ajung pe la concursuri, toata lumea se plange ca nu mai vin copii pe la sala in zilele astea. Ei, la mine vin si din acest punct de vedere nu am de ce sa ma plang”, marturiseste “creierul” operatiunii, antrenorul emerit Cornel Agop. Exista insa si aici, dupa cum poate ne-am fi asteptat, un “dar”. “Problema e ca multi parinti isi aduc copiii si vin cu indicatii clare. ‘Nu vreau performanta. Asa… putin… pentru ea’. Iar asta nu stiu daca e chiar foarte bine”, continua antrenorul care a lansat-o pe Monica Rosu.

Ce inseamna, mai exact, gimnastica?

Depinde pana unde suntem dispusi sa mergem. Un rezumat scurt si la obiect il aflam, desigur, din gura aceluiasi antrenor:

“Lumea trebuie sa inteleaga ca performanta in gimnastica nu inseamna neaparat probleme ulterioare.

Acestea nu pot aparea decat in marea performanta, la loturile nationale de senioare, si doar pe fondul unei constitutii ceva mai fragile. Nu trebuie sa ne speriem de un cuvant.

Aici, la club, nu prea au cum sa apara probleme mari si martori sunt toti cei care au trecut prin aceasta sala. De la club la lot national este un pas foarte mare, pe car e nu toata lumea il face”, ne explica Agop.

Antrenamente? Nici asta nu prea e de speriat. Unul pe zi, de la orice varsta. Desigur, durata variaza in functie de nivelul sportivei. Pentru inceput, o ora sau doua sunt arhisuficiente. La nivel de performanta nationala insa, lucrurile se schimba putin.

Unele sportive petrec chiar si mai bine de 4 ore zilnic lucrand la mobilitate sau pe diferite aparate. Dar lor nu li se pare mult, desi au abia 10 sau 11 ani. E o placere si nu o obligatie, asa cum ar trebui vazut orice sport din lumea asta.

Ce mai asteptam?

Monica Rosu nu e un caz exceptional pentru Bacau. Trebuie sa mai urmeze ceva. Si, se pare ca nu vom mai avea prea mult de asteptat pana sa stam din nou cu sufletul la gura in fata televizoarelor.

Sotii Agop ne mai pregatesc o surpriza. Acum, are doar 11 ani si este eleva la Scoala Generala “Spiru Haret”. Se numeste Madalina Neagu si s-a calificat deja in finala nationala pe aparate care va avea loc la sfarsitul anului la Timisoara.

Dar ce e poate mai important, este ca a fost nominalizata in acest an pentru Lotul Olimpic de Juniori de la Onesti.

“Nu ma las cu aceasta fata. Vreau sa o duc cel putin pana unde am dus-o pe Monica. Chiar daca voi mai fi la acest club sau nu, eu de ea ma voi ocupa pana ajunge unde merita”, a incheiat Cornel Agop.

Adi ENASOAIE

Adauga un comentariu

*