Imigrant in Canada: cum sa ai apartament de lux, cu piscina si sala de gimnastica

Cum poate un imigrant, sosit de numai cateva luni in Canada, sa locuiasca intr-un apartament luxos, intr-o cladire dotata cu piscina si sala de gimnastica? Desigur, daca are foarte multi bani. Mai este insa o posibilitate: sa fie “concierge” pentru acea cladire.

“Conciergeria” este o meserie care nu exista, ca atare, in Romania, dar pe care, la Montreal (si probabil in multe alte orase ale Canadei), o practica numerosi romani. Vom vedea indata de ce.
Ciprian Vaideanu si sotia sa au sosit la Montreal in urma cu doi ani si jumatate; dupa trei luni au inceput sa lucreze in domeniul “conciergeriei”.

El e absolvent de Conservator, ea de stiinte politice, “meserii moarte” pentru niste imigranti in Canada, dupa cum le clasifica, nu fara o umbra de tristete, Ciprian.

Asa ca s-au orientat amandoi spre meseria de “concierge”, daca nu cu gandul sa ramana definitiv in acest domeniu, cu intentia clara de a avansa. Fiindca si aici sunt mai multe “trepte”:

“Exista o prima etapa, aceea in care lucrezi ca si concierge “pe cont propriu”, adica ai mici atributiuni pe langa o cladire, care nu iti ocupa tot timpul si iti permit sa mai ai o slujba. De obicei, asa se incepe, fiindca e postul cel mai usor de obtinut. Nu-ti trebuie istorie de credit, nu ti se cere experienta canadiana.

Cu un CV bine facut – din care trebuie indepartate studiile superioare – esti acceptat pe loc. De obicei, asta se practica pentru cladiri de 2-3 etaje; responsabilitatile nu sunt mari: faci curatenie, in principal si, poate, mici reparatii, insa nu iei decizii, nu ai bani pe mana, eventual ai dreptul sa te ocupi de contractele de inchiriere.

In schimb, primesti apartament gratuit sau foarte ieftin si cateva sute de dolari pe luna, in functie de cat ai de lucru. Noi am sarit etapa aceasta si ne-am prezentat pe post de “concierge” la o cladire mare, fiindca asta ne-a permis sa avansam, in scurt timp, la postul de “supraintendent”- care este a doua treapta a acestei meserii. “

Primul CV trimis – primul job obtinut; testul, spune Ciprian, a fost mai mult vizual: “Managerul se uita la tine si daca ii placi, te angajeaza”. Au ajuns deci sa lucreze pentru o cladire luxoasa de 12 etaje, cu 200 de apartamente, din Cote-St-Luc. “Cand am intrat acolo, ne-am speriat, povesteste Ciprian.

Locuisem, primele luni, intr-un apartament din Dorval, in blocuri pentru imigranti. Aici, numai balconul de la apartamentul unde urma sa locuim era cat toate zilele. La inceput faceam toata ziua curatenie, apoi am devenit “supraintendenti”, adica ne ocupam de reparatiile necesare prin cladire. Era, desigur, mult de munca, insa este obligatoriu sa treci pe aici, daca tintesti spre un post de manager.”

Chiriasii de la Auschwitz

Dupa aproximativ un an, cei doi tineri s-au mutat intr-o cladire cu 320 de apartamente din Westmount. Lucrau, acum, pe post de “asistent-manager”. “Nu imi imaginam ca poate exista ceva mai frumos decat locul in care fusesem. Si totusi… aici era si mai luxos. De altfel, acum vreo 20 de ani cladirea aceasta de pe stada Maisonneuve era considerata cea mai luxoasa din Montreal.

Evident, chiriasii sunt multimilionari: chiria lunara este intre 3.000$ si 9.000$. Unii au si case sau sunt propietari de cladiri in alte zone. Iarna si-o petrec in Florida, dar isi platesc chiria si pentru apartamentul din Montreal.

Sunt, in proportie de 70%, batrani. Foarte multi evrei veniti din Europa; unii aveau pe brat numerele tatuate in lagarele prin care au trecut.” Ciprian Vaidan are o multime de amintiri despre chiriasii sai din Westmount.

Odata, o doamna in varsta l-a rugat sa ii citeasca o scrisoare proaspat sosita; era de la regizorul Spielberg, care ii multumea pentru ajutorul dat la realizarea filmului Lista lui Schindler. Altii aveau o scrisoare de la Hilary si Bill Clinton inramata in aur, agatata pe perete. Ceva romani? “Da. In apartamentele cele mai scumpe locuiau doua familii de evrei romani. Venisera in urma cu o jumatate de secol aici, insa intre ei vorbeau inca romaneste.”

De garda, pentru frigider

“Cand esti angajat de companii care lucreaza pentru cladiri mari, spune Ciprian, “conciergeria” devine o slujba ca oricare alta. Lucrezi 8 ore pe zi. Ai un apartament luxos la dispozitie, dar salariul nu e mare.

Pentru astfel de cladiri cu sute de apartamente lucreaza mai multe cupluri de “concierges”; se poate ca uneori sa nu te intelegi foarte bine cu ei, mai ales daca au alt nivel de educatie. Insa problema cea mai mare este serviciul “de garda” pe care trebuie sa-l asiguri in cazul in care intervine o problema urgenta, de exemplu, daca se strica frigiderul vreunuia dintre chiriasi.

Asta inseamna ca, timp de o saptamana, nici eu nici sotia mea nu paraseam nici un moment cladirea. S-a intamplat sa facem de garda si o saptamana din doua.

Asta mi s-a parut cel mai greu.” Uneori, spune Ciprian, nu e de ajuns sa ai facultate – de management, de exemplu. Fiindca ai nevoie de niste cunostinte concrete. Daca trebuie reparat un robinet, tu stii ca acesta poate fi reparat in 40 de minute si nu te poate nimeni pacali, spunand ca are nevoie de doua ore.

Fiindca ai facut tu insuti asta la un moment dat sau ai vazut pe altii facand-o.

Canto-concierge-canto

Cu experienta dobandita, tinerii au mers mai departe. De 4 luni, ei sunt managerii unei cladiri de 130 de apartamente din zona Plateau Mont-Royal. Nu a fost usor: au trecut trei interviuri pana sa fie alesi pentru post.

“E bine sa lucrezi asa, avand contact direct cu proprietarul. Esti mana lui dreapta si e dispus sa plateasca pentru a avea pe cineva de incredere alaturi de el. Desigur, ca manager, responsabilitatile sunt mari. Sotia mea se ocupa de munca de birou, de relatia cu chiriasii, eu ma ocup de reparatii si de investitii.

Am un buget pe care nu trebuie sa-l depasesc. De pilda, chiar acum am inceput o lucrare de refacere a exteriorului care costa in jur de 450.000$, bani pe care eu ii administrez. Sun in toate partile si aflu care e firma care ofera cele mai bune servicii, avand in vedere raportul calitate-pret.”

Ciprian spune ca e importanta si buna cunoastere a limbilor franceza/engleza – ceea ce, pentru un “concierge” care se ocupa doar de curatenie, nu e neaparat necesar. La fel, utilizarea calculatorului este esentiala pentru ca marile companii au, de obicei, un sistem propriu de contabilitate.

Aceste competente constituisera atuuri importante pentru ei si la obtinerea jobului de “supraintedent.” Important este si sa demonstrezi, cu fiecare ocazie, ca esti capabil. “Cand am venit aici ca manager, erau 45 de apartamente libere. Acum nu mai sunt decat doua. Am invatat, din experienta, unde trebuie postate anunturile, pentru a avea rezultat rapid.”

Ca manager, Ciprian are in subordine 3 angajati, dintre care doi sunt romani. “Nu pentru ca sunt romani neaparat, ci pentru ca sunt harnici si descurcareti – precizeaza tanarul manager. Cu un roman am avut o problema mare, la un moment dat: l-am recomandat unor prieteni – manageri la o alta companie – si cand au facut cercetari au constatat ca avea dosar penal la Equifax.

De atunci, m-am invatat minte. Nu poti ajuta omul, daca nu-l cunosti. Am muncit atat de mult ca sa ajungem unde suntem; daca pierzi increderea proprietarului, nu mai e nimic de facut.”
In cladirea de care se ocupa in prezent, Ciprian a descoperit ca are chiriasi muzicieni, care traiesc din meseria lor.

Absolvent de Canto si pedagogie muzicala, tanarul si-a transformat meseria in hobby, insa nu a abandonat-o. Ca dovada, se gandeste sa realizeze, in viitorul apropiat, un album. “Nu stiu daca voi ajunge sa traiesc din asta, insa muzica va ramane pasiunea mea.

Tot ce pot sa spun e ca meseria de “concierge”, cred eu, este o solutie buna pentru multi romani care ajung aici si nu stiu ce sa faca. Iti castigi existenta, inveti o multime de lucruri despre societatea in care ai intrat, iti faci chiar si relatii. Cu timpul, vezi daca vrei sa ramai in domeniu sau te orientezi spre altceva. Decizia iti apartine.”

Romanian Global News