Avatarurile unei românce în căpşunăriile din Spania

De cinci ani lucrează la cules de căpşuni în Mozoncillo. Trăieşte în Spania şi nu ajunge decât foarte rar în ţara de origine, România, nu destul de des pe cât ar vrea pentru a-şi vedea fiica în vârstă de 11 ani.

Stana Rindurdiu spune că deÅŸi este o despărÅ£ire dură, „merita efortul”, datorită vieÅ£ii pe care o duce în Spania, ÅŸi traiului pe care reuÅŸeÅŸte să i-l asigure fiicei sale din Å£ară. ÃŽn Spania poate câştiga într-o lună ceea ce în România ar fi câştigat într-un an, spune ea.

Stana Rindurdiu, în vârstă de 29 de ani, vrea să se întoarcă în Bucureşti, oraşul din care provine, în care locuia, învaţa şi muncea în urmă cu cinci ani, când a venit în Spania să îşi câştige traiul la cules de căpşuni. A ajuns în Spania graţie unui reportaj televizat în urma căruia a aflat de posibilitatea de a veni în Spania cu un contingent de muncitori care să acopere cererea angajatorilor spanioli, pentru munca sezonieră. A sosit în Spania cu un contract ce îi garanta locul de muncă şi care nu îi permitea să rămână în această ţară mai mult de nouă luni.

ÃŽn urmă cu cinci ani, având ca obiectiv să câştige bani pentru a-ÅŸi plăti studiile, Stana ÅŸi-aîncercat norocul pentru prima dată, ÅŸi, deÅŸi recunoaÅŸte că nu este munca la care a visat, ea spune că „în fiecare an îmi spun că este ultimul, ÅŸi uite că tot aici sunt. Asa ca nu pot spune dacă mă voi întoarce sau nu”.

Ea mai povesteÅŸte că a încercat să îşi găsească un loc de muncă ÅŸi în România, dar suma care i se oferea nu era suficientă, „nu poÅ£i trăi cu 200 sau 250 de euro pe lună” se plânge tânăra, care spune că în România trebuie să munceÅŸti 5 luni pentru a câştiga 1000 de euro. O suma pe care aici o depăşeÅŸte într-o luna la cules de căpÅŸuni.

„Dacă aÅŸ putea câştiga mai mult în România, aÅŸ rămâne acolo, dar cum nu se poate, de asta sunt aici”, spune Stana, care mărturiseÅŸte că este foarte clar că în Spania se vine pentru a câştiga bani.

Sursa: Romanian Global News

Comentarii

  1. e greu pt noi astia oamenii de rand dar sa nu uitam ca noi suntem oamenii

Adauga un comentariu

*