La doar 39 de ani, o bacauanca a fost victima unui cumplit accident de munca, in urma caruia si-a pierdut ambele mâini de la incheieturi Iubirea familiei si credinta in Dumnezeu au ajutat-o sa mearga mai departe In ajun de Paste, Crucea Rosie i-a daruit un televizor si alimente pentru masa de sarbatoare
Iubirea si credinta au salvat viata unei bacauance mutilate in floarea vârstei de un cumplit accident de munca. Viorica Rusu are astazi 79 de ani si nu s-a lasat invinsa nici de handicap, nici de singuratate.
A privit moartea in ochi
Nascuta in comuna Ciumasi, Viorica Rusu si-a urmat sotul la Bacau. A lucrat ca spalatoreasa la hotel Decebal, apoi la Moldova. Nenorocirea a lovit-o pe neasteptate, in 1968, chiar in timpul serviciului. „Eu trebuia sa introduc lenjeria in masina industriala de calcat, iar o colega trebuia sa porneasca utilajul. Nu ne-am inteles si masina a pornit inainte sa-mi scot mâinile. Mi-au fost zdrobite amândoua pâna la incheieturi. Nu le-am putut trage afara pâna n-au demontat masina”, a povestit femeia. Urmatoarele luni au fost ca un cosmar. Medicii au operat-o de sapte ori pentru a impiedica cangrena care-i ameninta bratele. S-a pus apoi problema protezarii. „Am mers in Austria, unde au realizat o proteza pe care am putut s-o platesc gratie ajutorului tuturor rudelor apropiate. Era insa foarte grea si doar de forma, plus ca-mi cadea mereu. Nu m-am putut obisnui si dupa trei luni am renuntat la ea”, a continuat ea.
Treptat, ocrotita de grija si dragostea sotului si a fiicei si de credinta in Dumnezeu, Viorica Rusu a inceput sa-si refaca viata. „Doi ani dupa accident nu am iesit din casa, de rusine si de teama fata de reactia oamenilor la handicapul meu. Pe urma, fata mi-a facut un fel de pelerina care-mi ascundea mâinile si am inceput sa ies, intâi impreuna cu sotul, apoi si singura”, a mai spus batrâna.
Proba singuratatii
Acum opt ani, Viorica Rusu s-a confruntat cu o a doua cumpana: moartea sotului, fiica stabilita in alt oras si singuratatea care-i agrava handicapul si ducea la disperare. „Mi-a fost tare greu. E adevarat ca acum am o femeie care-mi face de mâncare si o alta care-mi spala rufele, totusi a trebuit sa invat sa ma descurc singura cu multe lucruri, de exemplu cu aprinderea aragazului, spalatul vaselor sau semnarea unor acte”, a explicat ea. Desi televizorul ii este adesea singurul tovaras, femeia priveste inainte cu seninatate si refuza inca sa plece sa locuiasca cu fata sa. „Vorbesc zilnic cu ea la telefon si ma tot cheama la ei la Târgu Neamt. Nu ma simt insa pregatita sa plec. Nu voi pleca atâta vreme cât mai am putere sa merg la mormântul sotului”, a mai zis femeia.
Crucea Rosie i-a luminat Pastele
Despre cazul Vioricai Rusu am aflat de la Crucea Rosie (CR) Bacau. Impresionati de povestea ei, reprezentantii CR au fericit-o in ajun de Paste cu un televizor (deja a invatat sa-i foloseasca telecomanda) si cu un pachet generos cu produse alimentare pentru masa de sarbatoare (alimente de baza, dar si cozonac si dulciuri). Batrâna se va afla de Inviere in mijlocul familiei, la Târgu Neamt.
Alin LEANCA
