A mai trecut o noapte a Invierii Domnului peste bacauani. In general, n-a fost inghesuiala mai mare ca in anii precedenti. Fiecare bisetrica s-a bucurat de enoriasii ei, din parohia respectiva. La Biserica din lemn, cea de pe Stefan cel Mare, lumea a fost parca mai „cuminte” ca de -obicei. N-a mai afost acea imbulzeala, tinerii au fost parca mai linistiti. Pentru ca a fost foarte mult tineret. Iar acest lucru e ceva promitator, pentru ca se simte ca urmasii nostri vor duce credinta mai departe. Si n-au mai sunat celularele.
Predica preotului Sârcu senior a fost din nou una deosebita si diferita de cea din anul trecut. De fapt, preotul Sârcu are un har al lui, isi rasfata enoriasii la fiecarte slujba de Inviere cu câte un subiect nou. De data aceasta a incercat sa raspunda la intrebarea „ce este omul” prin explicatii care au vizat anatomia, psihologia, medicina, chimia si fizica. O predica ce a avut in final o concluzie clara, din punctul de vedere al religiei, omul este spirit si credinta. Apoi, condusi de acelasi preot, insotit si de mai tinerii sai colegi, alaiul aflat in incinta bisericii a pornit in marsul devenit de-acum traditional, prin parohie. S-a cântat „Hristos a inviat” pe strazi si in balcoane.
Cimitirele au fost luate cu asalt
Ca in fiecare an, dupa slujba de Inviere, fac o vizita prin cimitirele orasului, pentru ca in fiecare din ele am ingropate rude si prieteni. Daca in fata bisericilor mai gaseai un loc de parcare, in preajma cimitirelor nici vorba. La Cimitirul Central bacauanii au gasit o parcare, in curtea Gradintei din spatele cimirului! Plina ochi de masini. De aici incepea insa aventura, pentru ca, pentru a putea patrunde in cimitir trebuia sa escaladezi gardul. Mai greu a fost pentru cei in vârsta, pentru ca tinerii o faceau fara prea mare greutate. In Cimitirul Central rromii au fost din nou prezenti, mai ales acum, dupa ce cu vreo câteva zile in urma le murise bulibasa. Cântece de jale, zgomot de sticle sparte sau strigate. Si totusi, linistea cimitirului nu parea fi tulburata. Oamenii isi vedeau de ale lor, nu se simteau stingheriti de manifestarile galagioase ale semenilor lor. In Cimitirul Sarata, aceeasi multime, cu lumânari aprinse aduse de la Inviere, pentru a fi asezate pe mormintele celor plecati dintre noi. Aici nu s-a mai sarit gardul, parcarea din fata cimitirului parând destul de incapatoare. La cimitirul din Gheraiesti, parca mai putini oameni, desi, in ultimii ani, acesta s-a extins vizibil si locurile de veci par ca si aici vor fi o problema. Mai linistiti, mai calmi, oamenii din aceasta parte a orasului n-au vrut sa iasa cu nimic in evidenta. Au venit la morminte, au aprins lumânari, s-au recules si apoi au plecat spre case. Fiecare facea eforturi pentru ca lumina luata de la biserica si cu care au aprins lumânarile la morminte, sa ajunga „vie” in case. Hristos a Inviat!
Dan MINDIRIGIU
