Lumina sfânta la Mânastirea Neamt

ÃŽn tezaurul de valori ale patrimoniului istoric si cultural-artistic national, Manastirea Neamt ocupa un rol cu totul deosebit, întreaga sa existenta conferindu-i aura de legenda si atributele unei vetre de viata spirituala ce se poate identifica în multe privinte cu însusi românismul medieval. Fiindca aceasta straveche lavra a monahismului din Moldova nu straluceste doar prin existenta multiseculara, ci si printr-o neîntrerupta activitate pusa în slujba neamului si a credintei stramosilor, nemurind pasii istoriei cu acele roade ale gândului si ale sufletului care înfrunta vesnicia si înnobileaza dainuirea noastra pe aceste plaiuri binecuvântate, sfintite prin jertfa generatiilor trecute si a ostilor de martiri. Sarbatoarea Invierii Domnului e cea mai imbucuratoare si cea mai solemna dintre toate sarbatorile crestine din timpul anului bisericesc, si acestui caracter specific al ei ii corespunde caracterul special al slujbelor bisericesti care se oficiaza la aceasta mare sarbatoare. Poate una dintre cele mai frumoase procesiuni a avut loc si in acest an la Mânastirea Neamt, deoarece lacasul de cult este precum o catedrala deschisa, ceremonialul religios defasurându-se în aer liber. Un sobor format din zece preoti, condus de Arhimandritul Benedict Sauciuc, staretul manastirii, a oferit celor prezenti un ceremonial religios de exceptie. In jurul orei 23,45, toate luminile au fost stinse, iar parintele staret Sauciuc a iesit din Sfântul Altar cu o lumânare aprinsa de la candela ce arde vesnic la Sfânta Cruce din Sfântul Altar, spunând de trei ori „Veniti de luati lumena“. La acest indemn, toti credinciosii au luat “lumina din lumina”, iar spectacolul oferit de focul lumânarilor aprinse in mâinile credinciosilor a fost de basm. Slujba a inceput cu citirea Evangheliei Invierii (Matei XXVIII, 1-16). Dupa aceasta, preotul staret a dat binecuvântarea pentru inceputul utreniei „Slava Sfintei si celei de o finta si de viata facatoarei si nedespartitei Treimi, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin“, iar multimea de pelerini a cântat impreuna cu preotii, de trei ori: „Hristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte calcând si celor din morminte viata daruindu-le“. Toata slujba a exprimat bucuria si inaltarea sufleteasca pe care o produce praznicul Invierii Domnului in sufletele credinciosilor. Bucuria Invierii nu e nici trecatoare, nici nedeplina. E bucuria prin excelenta, pentru ca e bucuria eterna si deplina. De aceea, in biserica, se cânta in noaptea Invierii: „Cu bucurie unul pre altul sa ne imbratisam: O, Pastile!, Izbavirea de intristare”. Iar in cuvantul Sfântului Ioan Gura de Aur din noaptea de Paste se spune: „Nimeni sa nu plânga pentru saracie, ca s-a aratat imparatia pentru toti. Nimeni sa nu se tânguiasca pentru pacate, ca iertare din mormânt a rasarit. Nimeni sa nu se teama de moarte, ca ne-a eliberat pe noi moartea Mântuitorului”.

Cristinel AIOANEI