Anul 1940 a fost anul de jertfa al poporului român. Parasita de marile puteri occidentale – ele insile victime ale puterii agresive ale Germaniei hitleriste – inconjurata de tari neprietene si revizioniste, România a fost supusa unor permanente amenintari, suferind in vara anului 1940 importante mutilari teritoriale cedând prin forta si dictat unor tari vecine o suprafata de 100.000 kmp pe care traiau aproape 7 milioane de locuitori, in mare majoritate români.
Inceputul acestei tragedii a fost evenimentul trist din 26 iunie 1940, când ca urmare directa a odiosului pact Ribbentrop-Molotov, guvernul sovietic a remis ministerului României la Moscova o nota ultimativa, prin care România era somata sa cedeze teritoriul dintre Prut si Nistru, Basarabia si partea de nord a Bucovinei. Cu toate incercarile guvernului român de a purta un dialog cu partea sovietica, referitor la aceste pretentii absurde, guvernul sovietic nu a admis nici un fel de de discutii, trimitânmd in noaptea de 27/28 iunie 1940 o noua nota ultimativa, care prevedea: „In curs de 4 zile, incepând de la ora 14,00 – dupa ora Moscovei – la 28 iunie, sa se evacueze teritoriul Basarabiei si Bucovinei de Nord, de trupele românesti”. Pentru a evita gravele urmari pe care le-ar fi creat recurgerea la forta, guvernul român s-a vazut silit sa primeasca conditiile ultimative sovietice. Retragerea armatei si a autoritatilor civile la vest de Prut s-a facut cu foarte mare greutate deoarece fortele sovietice de ocupatie nu au respectat calendarul, pe care chiar ele il impusesera, soldatii si ofiterii români au fost batjocoriti nu numai de armata sovietica de ocupatie, ci si de grupuri de diversiune din rândul populatiei rusofone. In ziua de 28 iunie 1940, armata sovietica a intrat in Basarabia si in nordul Bucovinei, ocupând aceste stravechi pamânturi românesti, fara a mai respecta termenul de evacuare de patru zile. Mai mult decât atât, la 29 iunie trupele sovietice au patruns si in fostul tinut Herta – pe atunci parte a judetului Dorohoi – care in intreaga lui istorie nu s-a aflat niciodata sub vreo stapânire straina. Tinutul Herta a facut parte in mod neintrerupt din Moldova o vreme de 500 de ani, apoi din România pâna in 1940. In vara anului 1940, in fostul tinut Herta, se aflau dislocate doua regimente din orasul Bacau: 16 Artilierie si 27 Infanterie. In dimineata zilei de 29 iunie 1940, in fata bateriei de tunuri a capitanului bacauan Ioan Boros au aparut primele tancuri sovietice. Câtiva asa zisi parlamentari sovietici s-au apropiat de ofiterul român, somându-l sa le predea tunurile bateriei. Dar bravul ofiter, stiind ca tinutul Hertei nu trebuie cedat, a hotarât sa apere chiar cu pretul vietii, acest mic teritoriu românesc de aproape 400 kmp, cu o populatie de circa 30.000 locuitori, ce traiau in orasul Herta si in cele 27 de stravechi sate românesti ce apartineau de acest tinut. Nu au avut insa timp sa organizeze lupta de rezistenta, deoarece ostasii sovietici au deschis foc asupra bateriei pe care o comanda fiind ucisi la Herta 3 militari din regimentul 16 Artilerie Bacau – capitanul Ioan Boros, sublocotenentul Alexandru Dragomir si soldatul t.r. Iancu Solomon. Capitanul erou Ioan Boros a fost inmormântat in orasul Dorohoi, nu departe de Herta. Mai târziu a fost reinhumat in Cimitirul Central din Bacau, cu onoruri militare. Aici se aflau parintii, sotia si fiica, care s-a nascut la o saptamâna de la moartea eroica a ofiterului. Pe locul unde la Herta a cazut bravul ofiter, se afla si astazi o cruce memoriala spre vesnica aducere aminte. Despre capitanul Ioan Boros cunoastem ca s-a nascut in orasul Sf. Gheorghe in ziua de 14 martie 1906, fiind singurul copil al sotilor Ioan si Maria Boros. Dupa putin timp de la nasterea sa, parintii s-au stabilit cu domiciliul in orasul Bacau, unde de fapt a urmat si primele clase primare. Mai târziu a absolvit Liceul Militar din Iasi, apoi Scoala de Ofiteri de Artiliere in anul 1927 cu gradul de sublocotenent. In anul 1931 a fost avansat ca locotenent, iar in 1938 capitan. Ioan Boros a fost cel dintâi ofiter in armata româna, care a cazut la datorie pentru neam si tara in anii celui de-al doilea razboi mondial. Pentru a nu se uita jertfa primului erou bacauan – cpt. Ioan Boros cazut la Herta – 29 iunie 1940 – intru apararea pamântului românesc, Consiliul Judetean Bacau al Asociatiei Nationale „Cultul Eroilor”, organizeaza in fiecare an, in jurul datei de 29 iunie comemorarea eroului, la mormântul sau din Cimitirul Central Bacau, prin ceremonial militar si religios. In anul 1998 au participat pentru prima da sotia si fiica eroului, care locuiesc in Constanta.
Col. (r) Corneliu CHIRIES,
Presedintele A.N.C.E. – Filiala Bacau
