Legende urbane din Bacau (V) – Oul care stă „în picioare”, o legendă devenită urbană

Se spune prin Bacau că ouăle pot sta şi în poziţie verticală, dar numai la echinocţiul de primăvară (moment al lunii martie când ziua este egală cu noaptea). Aceasta e varianta urbană a unei legende clasice din Orient.
De fapt, cu răbdare şi îndemânare, oul poate fi aşezat „în picioare” în orice zi a anului. Cei care nu cunosc acest aspect pot acţiona în trei moduri: fie vor face experimentul la echinocţiu şi nu vor reuşi, concluzionând că totul e o minciună; fie vor face experimentul în ziua menţionată şi le va reuşi, concluzionând că povestea e reală şi transmiţând-o mai departe; fie vor încerca să aşeze oul vertical într-o altă zi şi vor presupune că el stă „în picioare” doar la echinocţiu. Legenda urbană care stabileşte o legătură misterioasă între ou şi echinocţiul de primăvară are la bază o legendă tradiţională chinezească. Conform acesteia din urmă, oul, unul dintre cele mai puternice simboluri ale fertilităţii, poate fi aşezat cu uşurinţă vertical în prima zi de primăvară chinezească (în luna februarie) – dar nu numai atunci, existând şi ritualuri în acest sens. Un asemenea ritual a inspirat-o în 1945 pe jurnalista americană Annalee Jacoby şi astfel legenda a ajuns în SUA. Intrată într-un areal cultural străin, în care nu avea rădăcini, transmisă în mediul urban, legenda a suferit o mutaţie. Cum prima zi de primăvară americană este cea a echinocţiului (un moment cu semnificaţie deosebită în cultura occidentală), legenda, devenită peste noapte urbană, a plasat ziua în care ouăle stau „în picioare” la distanţă de peste o lună faţă de data din China. Când a pătruns în România, din profunda legendă chinezească nu mai rămăsese decât o poveste senzaţională, şi aceea demontată de oricine a avut înţelepciunea să repete şi într-o altă zi a anului experimentul cu oul care-i reuşise la echinocţiu.
Alin LEANCA