Crin manelizat

Ader la opiniile potrivit carora Antonescu se „mitocanizeaza” pe zi ce trece. Ma intreb cât de mult va consimti liberalul sa-si manelizeze discursul pentru a intra in turul 2 al prezidentialelor. Banuiesc ca josnicia retorica si enormitatile emise de un Basescu, Becali sau Vadim ii fac cu ochiul, il intarâta si-l ispitesc. Crin Antonescu e un candidat de nisa. Un candidat mai de nisa decât insusi partidul care l-a facut posibil. Pretiozitatea gesticii si abordarii sale il recomanda paturii educate a electoratului. S-ar putea insa ca Antonescu sa piarda tocmai aceasta „priza relativa la public” intrucât ultimele lui declaratii publice vadesc o tot mai accentuata iesire a sa din tiparele care l-au consacrat. Exista politicieni mucaliti care scapa sistematic porumbei pe gura, care devin simpatici marelui public prin insolenta cu care calca in strachini, prin mitocania cu care isi ataca inamicii politici etc. Antonescu nu este si nu poate fi unul dintre ei, desi zelul desantat pe care l-a imprimat ultimelor sale discursuri dovedeste ca liberalul e capabil sa intretina macar o relatie formala cu populismul vulgar si ieftin. Antonescu isi discrediteaza si-si profaneaza public propriul monument politic: el vrea sa para si altfel decât este insa o face intr-o maniera cel putin jalnica si defectuoasa, ce miroase de la o posta a confectie electorala mediocra, a artizanat laborios, migalos, dar facut tandari inca din fasa. Daca vrea ceva de la prezidentiale si de la el insusi, in definitiv, Crin Antonescu trebuie sa uite de sarjele scelerate marca Stavarache, primarul nostru – un obisnuit al ciomagelii politice fara noima – fiind o variabila total nesemnificativa daca-l raportam la miza reala a prezidentialelor din toamna. Cumpatarea e din ce in ce mai straina de mintile penelistilor. Oare de ce?
Am discutat recent cu un cunoscut chirurg pe tema alegerilor prezidentiale. Omul a fost casant inca de la inceput. Il asocia pe Antonescu cu un alt intelectual politic de „marca”: Emil Constantinescu. Cu intelectualul scârbit, dar ajuns la putere printr-un complex de conjuncturi si cabale favorabile. Este cât se poate de adevarat ca marja electorala in care evolueaza Antonescu este incorsetata decisiv de tipologia sa politica. Desi o afirma raspicat, Antonescu nu e un luptator de cartier. Nu e nici macar un cutitar care sa loveasca pe la spate. Ideea de a-l „turna” pe candidatul liberal in alta forma decât cea clasica si cunoscuta are o relevanta identica cu cea a proverbului: Lupul isi schimba parul dar naravul ba. Sângele apa nu se face. Desi, cândva – pe la inceputurile (politice) ale crestinismului – cineva a prefacut apa-n vin. Cu de la sine putere. Lucru pe care nici macar banii lui Patriciu nu sunt in stare sa-l faca.
Lucian BOGDANEL