Ce mi-e si cu odraslele capetelor incoronate! Mai toti copiii cu tati ajunsi in vârfuri de banet, sau posesori de vreo putere in Stat isi dau in petec intr-un fel sau altul ilustrând grave carente de bun simt.
In spatele bogatiei trufase si opulente aparate de ziduri si grilajuri impenetrabile descoperi tolanindu-se in pufuri de lebada o lume meschina, saraca sufleteste, inculta si grotesca, ingâmfata, preocupata doar de „a avea” si nu de „a fi”. Astazi parca mai mult decât oricând mârlania si grobianismul se impodobesc rococo cu foita de aur. Pentru noua noastra burghezie, atât de saraca spiritual incât aproape orice dialog cu elitele intelectuale devine o imposibilitate, – a te manifesta in arena publica inseamna doar a-ti etala multul si scumpul, noile valori ale globalizarii fuduliei. Prosperii profitori ai schimbarii traiesc in mâlul lor digestiv si consumist o maxima suficienta filistina; aurul conserva lipsa de educatie, spun asta desi pare o observatie paradoxala. Prima serie de imbogatiti isi afla sursa in fraudarea Statului, in inselaciune si lipsa de scrupule, mita si trafic de influenta, spolierea eventualilor asociati, pe scurt in ilicit. Aproape toti; o buna parte isi exploateaza la sânge angajatii, fara mila, fara compasiune, fara frica de Dumnezeu ajungând sa creada ca totul poate fi cumparat, inclusiv sufletele. Coruptia s-a generalizat incât a devenit o norma a vietii sociale; pragul de suportabilitate a acestui climat alterat in toate celulele tesutului sau a fost de mult depasit; traim intr-o infectie paroxistica generatoare de nevroze, trivialitate, josnicie, indecenta, desantare, vulgaritate licentioasa. Acesta-i tipul de capitalism autohton; el seamana cu oamenii care-l genereaza; fiecare popor face doar ce poate; degeaba dam vina pe politicieni; au, nu sunt si ei un esantion din ce suntem toti? Nu rareori vedem pe sosele cum dintr-o masina bengoasa apare o mâna cu ghiuluri si arunca pe fereastra o coaja de banana, sau un pet? Aurul ca simbol al mârlanului bogat nu se oxideaza, dar produce un jeg specific românesc; trista concluzie, dar inevitabila. Mârlanul si toapa, am mai spus-o, e un produs specific balcanic, rezumatul, probabil, al multor secole bântuite de foamete, de mentalitati orientale, de ineficienta legilor, de absenta regulilor de convietuire; acolo unde educatia e precara, societatea se salbaticeste si, ca si somnul ratiunii naste monstri. Grosolania se simte la ea acasa in teritoriul dâmbovitean. Mai grav este insa si un alt fenomen la fel de amenintator; toapa si mârlanul, in credinta ca totul li se cuvine, invadeaza spatiul politic cu un tupeu specific tipologiei. Alegerile uninominale au amplificat fenomenul si invazia mitocaniei se deruleaza pe banda rulanta, posturile de decizie ajungând pe mâna unor personaje veleitare, incapabile de reflectie sau cel mult mediocre. Mahalagismul a patruns in institutiile statale de sus pâna jos, infestând etica relatiilor sociale. Daunazi, odrasla Presedintelui (transformat intr-un devorator al tuturor adversarilor politici), agramata EBA, cum se autodenumeste de parca ar fi o marca de automobil, ne-a aruncat in obraz o sfidatoare provocare; obraznica (are cui sa-i semene), din creierasul ei de manechin a tâsnit secretia jegoasa a unei idei de inestimabila valoare pentru bunul trai al românilor: fiica lui Voda, pentru a-si atrage votul toxicomanilor, s-ar declara de acord cu legalizarea drogurilor lejere, macar a marijuanei, asa-zisa „iarba”, „fiindca si in America se fumeaza aceasta iarba in campusurile universitare unde eu am studiat”. Dumnezeule, chiar asta ne mai lipsea! Poale lungi, minte scurta, saracuta cu duhul desi nu e blonda, EBA noastra se considera suficient inzestrata intelectual sa reprezinte România in Parlamentul European! Sa fie tâmpenie? Sa fie tupeu? Si una si alta. EBA ca brand de tara? Suntem de râsul lumii. EBA ca etalon al infantilismului si marginirii cu care fiica Presedintelui aprofundeaza chestiunile vitale, dureroare, ale inapoierii socio-economice ale României.
Alegeti EBA, alegeti marijuana.
Cam asta s-ar intelege din profesiunea ei de credinta enuntata la un post de televiziune. Asa ca titlul textului, EBA si Iarba, se justifica.
Ovidiu GENARU
